Incerc sa ma numesc juma’ de blogger

Posted by Florin Glinta in D'ale mele | 1 comment

E vremea multumirilor, ca la Oscaruri!

Acest blog s-a nascut prin extraordinara amabilitate a doi “grasi”.

Grasul 1: Andrei Flavius. Fost coleg la Gameloft, foarte talentat, ochi de artist la fotografii, impreuna cu Cannon-ul lui, si facut site-uri. Bun de avut la casa omului daca vrei sa te promovezi pe net

Grasul 2: Manu sau Emanuel. Unul dintre cei putini care compun “compania mea selecta”.  Rabdare infinita cu incetineala mintii mele. Primul om de la care am auzit si pe urma invatat despre ideea de a iti construi un brand personal pe net. Primul care m’a invatat chestii de genul widget, plugin, personal branding, ad sense sau google analytics. Si ca net-ul poate fi, ca orice pe lumea asta de la bomba atomica incoace, un instrument cu care poti sa creezi sau sa distrugi…imagini de persoane indeosebi.  Pe Manu pot sa il numesc vizionar intr-unul din grupurile in care ma invart eu. Evident, la fel de bine i se potriveste si apelativul de gurmand: papa tot, de la sandvich cu snitel pana la poale’n brau si pancakes cu sirop de artar.

Puteti sa numiti pe Grasu 1 tata si pe Grasu 2 nashu’ acestui blog. Eu doar scriu la el. Daca va place sau nu, eu sunt vinovatul.  Si de acum chiar promit mai multa frecventa.. si constanta. Ne revedem.. si cu poze.

P.S. Daca, din intamplare intalniti pe vreunul dintre cei doi, va rog pentru binele vostru, nu ii spuneti “Grasule”. E un privilegiu restrans. Oricum amandoi pot prezenta lejer moda din colectia lui Botezatu. Sa nu ziceti ca nu v’am spus…

…Si am deschis ochii mari spre lume…

Posted by Florin Glinta in D'ale mele, Human Capital, Noi vs. ei | 0 comments

Este greu sa treaca o saptamana (sunt tentat sa zic o zi) in care sa nu primesc confirmari dure, amare, ca Oamenii, asa cum ii credeam eu ca trebuie sa fie, sunt o specie pe cale de disparitie.
Inca lupt cu ideea ca nu suntem lupi pentru semenii nostri, insa, daca ma uit la ce fac unii indivizi (o sa ii numesc asa pe cei care anatomic si genetic sunt din specie, insa caracterial sunt undeva dedesupt), lupul imi pare un animalut decent care macar maraie si musca “pe fata”.

Daca vorba veche zice sa faci ce spune popa, nu ce face el, in lumea de business si corporatista aceasta s-ar transpune in “sa faci ce spune consilierul, si nu ce face el”. Ma amuza foarte tare un scenariu de genul: un consilier de cariera devine un coach pentru un executive si incepe sa il povatuiasca despre ce si cum sa faca: sa iti cresti talentele, sa promovezi valoarea, sa nu uiti cat de mult conteaza sa ai caracter etc etc etc. Blah, blah, blah, lucrurile sunt excelente, il asculti si te cucereste, dar nu trebuie sa uiti ca in ceea ce spune exista un procent, mai mare sau mai mic, de vanzare de servicii.

Treaba incepe sa fie cu adevarat amuzanta cand auzi din piata cum coach-ul tau este, la randul lui, un manager penibil de slab, care nu este capabil sa gestioneze situatiile cele mai simple, se comporta absolut aberant cu subordonatii sai si pare sa nu puna in practica nimic din ceea ce ii invata pe altii cu un aer doct si de om care “le stie din practica frate”.

Ce te faci domnule Executive? ce te faci domnule client? Mai ai nevoie de un astfel de coach? Te scarbesti? te intorci la vechea credinta ca “tot eu sunt psihologu lor bah”? poti face oricare dintre toate cele de mai sus. Mai bine iti gasesti un alt coach bun, corect… un Om, pentru care bunul simt nu este o demagogie care sa vanda business ci este chiar un mod de a fi.

Si ar fi decent sa mai faci ceva… sa spui pietei despre fostul tau coach…sa incerci sa elimini un impostor, daca iti pasa. Sa oferi sansa altor Oameni, profesionisti, cu Talent, sa primeasca spatiu “de emisie” pe piata.

Ei da, tot mai cred in existenta unor Oameni valorosi, a unor tineri talentati. Ei merita descoperiti, crescuti, protejati de coruptie; sunt un capital special, si cine investeste in asa ceva, cu siguranta va avea mult de castigat. De ceva vreme ma preocupa subiectul, si nu ca hobby. Lucrez (am avut sansa, sa zicem) la o initiativa unica pa piata noastra: se cheama Talent Gate si se uita cu jind dincolo de ocean, incercand sa reia demersul serios si timpuriu care se face acolo.

As vrea sa cred ca voi reusi sa fac, impreuna cu echipa, oricare va fi ea, ceva care sa fie viabil, sa fie asa cum zice si cum face popa, sau coach-ul, sau consilierul de cariera. Aici, din pacate, situatia nu e sub un singur control…

Ma intereseaza si alte opinii despre subiect. As fi incantat sa intre cineva pe www.talentgate.ro si sa isi spuna parerea. Si as fi incantat sa gazduiesc aici un loc de intalnire a
Oamenilor Talentati, oricat de putini, ar fi mai mult decat nimic. Si as mai vrea sa fie aici un fel de loc de demascare a imposturii, a falsei valori, a falsei consilieri facute din spatele unui obraz patat si a unei inimi fatarnice.

Haideti sa incercam…voi reveni

P.S. NU e cea mai grozava zi de inceput un blog, sau.. poate ca e. Azi am “pierdut” un coleg drag. Ii doresc un drum pe care sa isi confirme adevarata valoare. Cat despre mine, Noroc ca voi continua sa pastrez legatura cu un Om deosebit. Doar n’o sa ne faca ei pe noi…