De ce-ai mai scris, de ce aş mai citi?

Posted by Florin Glinta in Human Capital, Management, Noi vs. ei, Orientare in Cariera | 0 comments

Stilul de viaţă şi, mai ales, de muncă pe care îl am de o vreme bună (să zicem ultimii…4-5 ani) continuă să îmi răpească o plăcere care m-a însoţit de când am învăţat să citesc: lectura. De literatură şi alte cele cu atât mai puţin mai am timp (am rămas un incult), abia reuşesc să îmi acopăr nevoile de informare şi de dezvoltare cu lecturi de specialitate. În condiţiile astea, timpul a devenit o resursă foarte foarte scumpă, şi îmi doresc mult ca atunci când citesc să mă aleg cu ceva consistent. Cititul prin metrou a devenit un deliciu pe care mi-l acord zilnic, atunci când pot să „respir” în traficul bucureştean.

Într-una dintre dimineţi am scos nerăbdător din rucsac revista HR Manager, pentru că vânasem eu un articol care mi s-a părut interesant şi abia aşteptam să văd ce e înăuntru. Articolul se cheamă Din „vânat” în dezvoltator de talente”, un interviu cu Dl Vladimir Bog, Director of Talent, Capability and Culture in HR Vodafone. Am început lectura salivând, am terminat-o cu o mare dezamăgire. Partea consistentă a fost acolo unde s-a descris cariera Dlui Bog, începând cu JTI, trecând prin Coca Cola şi acum, în Vodafone. Dacă asta ar fi fost intenţia articolului, nimic de zis, şi-a atins scopul, dar trebuia scurtat cu o pagină plină. Pe mine această ultimă pagină mă interesa mult, pentru că ea conţinea mai multe întrebări la care Talent Gate-ul din mine aştepta cu mare interes răspunsurile de la un asemenea specialist.

Dar vai.. dezamăgire cruntă! Bla Bla fără nicio legătură cu întrebările, de parcă aş fi citit un interviu cu un om din vreun partid politic. Exemple:

Întrebare: Ce planuri de dezvoltare aveţi pentru angajaţii Vodafone în 2010?

Răspuns: ….bla bla…o organizaţie fascinantă etc…”planurile noastre sunt îndreptate către a-i ajuta pe cei care vor cu adevărat să se dezvolte să o facă în mod structurat….”; adânc de tot!

Î: Aţi observat în rândul angajaţilor „puncte nevralgice” în materie de dezvoltare şi training?

R: …” în permanenţă dorim să facem lucrurile mai bine şi mai simplu”…” în Vodafone sunt măsurate nu numai calităţile profesionale cât şi cele umane…”… si atât, asta e tot…!!

Î: Cum atrageţi noi talente din piaţă? – aici am holbat ochii, să vad ce spune şi ce face un mare specialist într-un domeniu de interes…

R: ….”Vodafone este un brand global atractiv….într-o industrie în plină mişcare şi foarte cool. Dorim să atragem şi să reţinem talentele…”… şi iarăşi gata; adică, suntem prea mişto bah, vine talentele singure la noi, că suntem cool, cam asta ar fi strategia… Şi, în sfârşit, o estimare a evoluţiei pieţei de profil, de la un specialist:

Î: Cum anticipaţi că vor evolua lucrurile pe piaţa muncii în 2010?

R: „sunt multe provocări care ne aşteaptă…Rămâne să vedem cum vor evolua lucrurile…”. Genial, acu mi-e clar!! Iar viaţa e complexă şi prezintă multe aspecte.

Uite aşa am pierdut o dimineaţă în care puteam să citesc ceva în metrou. Nu e o tragedie, evident. Am “dat” pe Google şi am găsit un fragment din acelaşi interviu pe siteul Hipo în care se promova „Angajatori de Top” din 30 Octombrie 2009. Deci cei care au cules interviul s-au gândit vreo 4 luni înainte să îl publice, şi au decis că e demn să apară într-o publicaţie bilunară, deci e foarte dens ca informaţie.

Nu m-am decis ce m-a dezamăgit mai mult: maniera de (non)răspuns la întrebări, sau pur şi simplu decizia de a include, totuşi, aşa ceva într-o revistă care are un public mai de nişă. Cred că a doua variantă m-a scos mai mult din sărite: adică, Dl Bog poate să răspundă cum vrea, cât de politic şi „aburitor” poate, doar nu o să divulge nu ştiu ce strategii secrete ale Vodafone (nici nu mă aşteptam, de altfel, dar vroiam mai multă consistenţă, pentru că par nişte răspunsuri date unui intervievator student copleşit de simpla apariţie). Însă decizia de a umple 4 pagini într-o asemenea publicaţie aparţine mai multora, iar asta m-a făcut să muşc momeala şi să mă dezamăgesc în urma unor false aşteptări.

Nu fac un caz din asta; voi continua să citesc HR Manager pentru că am găsit acolo şi lucruri foarte bune, însă, oricine are urechi de auzit, poate să audă: o publicaţie de nişă care se adresează unor presupuşi specialişti o dată la două luni nu ar trebui să îşi permită nici un rând scris aiurea, promiţând fals un conţinut interesant, şi oferind un bla bla ieftin. Pur şi simplu e o chestiune de standard. Iar un specialist tare într-un domeniu, chiar şi când abureşte, ar trebui să lase nişte firimituri consistente, aşa, de dragul auditorilor săi de orice fel, şi pentru a-şi justifica blazonul oferit de piaţă.

Magarule, esti un becali!! porcule, si tie ce-ti veni, de faci ca un becali !?!.

Posted by Florin Glinta in Management, Noi vs. ei | 3 comments

Gata, mi-a ajuns. Comit o greseala vorbind despre el, insa nu mai pot, si tre sa urlu macar pe www.

Am vrut sa incep cu “becali (b mic neintamplator), esti un porc si un magar!!”. Insa as fi jignit bietele animale intr-un fel in care nu o merita. La fel cum individul cu pricina (sa ii spunem doar b-mic) nu merita sa ii acordam atata spatiu si atentie (noi adica eu, ca bloger, voi, ca presa avida de troaca si mocirla, ca se vand bine, noi, ca stelisti mult prea umiliti de un incult mafiot care isi face imagine pe sentimentele noastre, iarasi noi, ca popor tembel care am putut sa trimitem o astfel de creatura abjecta in Parlamentul European – incredibila rusine). Pot sa trec peste multe, peste faptul ca acest nimeni imi violenteaza urechile zilnic de pe varii canale media; peste faptul ca echipa mea de suflet, Steaua, si-a pierdut istorie, renume, faima si coloana vertebrala printre zoaiele pe care acest personaj funebru le improasca fara oprire, printre nepoti si slugi becalizate, lingai si tucalari care rad cand rade b-mic si aproba orice tampenie a lui. Pot sa trec peste faptul ca o astfel de scursura a beneficiat de legi si o Constitutie tampite care i-au permis sa candideze la presedintia Romaniei (in cre di bil).

Ceea ce mi-e greu sa accept este faptul ca toata tara asta este atat de flamanda, de prostita si de umilita, incat se gasesc mii de oameni care se uita in gura lui b-mic, il considera bun de ceva, il iau ca model si il proclama politician trimitandu-l la pachet in Parlamentul European. Imi este ingrozitor de teama si sila  cand vad ca oameni cu ceva minte in cap il apreciaza pe acest parvenit, ii recunosc dreptul de a face pipi peste tot, “pentru ca el a bagat banii”. Asta e pretul nostru, asta e pretul unui suflet? Adica vine un smecher de Pipera, care a beneficiat de un noroc idiot, a facut smenuri si a tras tunuri imobiliare, si astuia ii recunoastem dreptul a spune orice, de a sfida pe oricine, de a desfiinta pe oricine, inclusiv istoria, doar fiindca are bani?!? Asa e mitica? (m-mic, neaparat). Deci asa sta treaba, va intreb pe voi, toti “patronii”, tarabagii, detinatorii de sclavi, jmecherii urcati peste noapte din iarba izlazului in vila Piperei.. deci asa sta treaba: cine are banu, pai ala stabileste valoarea nene. Evident ca voi ziceti ca asa trebuie sa fie, pentru ca va pastrati astfel situatia (era sa zic status quo-ul, dar e prea greu). Insa ceea ce e paradoxal si grav, tragic, si amar de comic, este ca si multi dintre ceilalti, oameni medii sau saracani, cred ca asa trebuie sa stea treburile. Prostimea se inchina la icoana banului, desi nu sta la ei pe perete. Si, vai noua, prostimea face multimea, si multimea voteaza, mai ales cand sta acasa si nu are ce face, si uite asa se mai duc 4 ani de democratie idioata, in care in loc sa ne votam libertatea, ne votam dreptul de a fi condusi de impostori, pentru ca pe aia ii vedem cel mai des la TV.

Suntem un popor cu o incredibil de adancita vocatie a totalitarismului. Nu prea putem face nimic serios fara bici la spate sau cizma pe grumaz. Urlam ca din gura de sarpe ca vrem sa fim liberi, dar suntem total debusolati cand istoria isi face mila si ne acorda aceasta libertate. Ne grabim, inculti si masochisti, sa ne batem joc de ea, de libertate, transformam nonvalorile in criterii, ii punem pe cei cu pamant sub ungii in capul mesei la receptii.

Vai noua. b-mic a ajuns sa ne reprezinte in lume. Nu ajungeau miile de “ambasadori” violatori, hoti, escroci etc. , care tin paginile presei muuult mai mult decat mana de copii frumosi, destepti, olimpici sau sportivi care se chinuie sa ne resusciteze inima de roman coplesita de rusine.

Vai noua. modelul b-mic ajunge sa fie acceptat, tolerat si poate copiat in diverse organizatii: (in)cultura banului, a spectacolului grotesc, a slugarniciei, a incompetentei tind sa ajunga model de succes in managementul organizatiei mioritico – dambovitene. Valoarea e inlocuita de slugarnicie, competenta de frecventa cu care aprobi tembelismele debitate pe minut de sefu’, caracterul e inlocuit de pozitia ghiocelului in fata celui care, daca tot te plateste, are drept de viata si de moarte asupra ta, iar tu ai doar dreptul de a il aproba permanent. Imi vin in minte zicerile multor parinti romani care, la suparare pe odrasla neascultatoare, eventual printre niste perechi de palme, spun : “eu te-am facut, eu te omor”…. Sunt, deja, prea multi care pun si in practica zicerea. Cam la fel sta mentalitaatea noului val de patronat din Romania, avand  cap de falanga indivizi de teapa lui b-mic, m-mic, din nou b-mic, sau micul buticar ori MBA-ul super scolit, dar fara cei 7 ani de omenie, uniti toti sub dictonul “eu te platesc, eu te omor daca vreau .. baaaa.. pricajitule… ‘tu-ti …”.

Aceste specimene administreaza bani, ei conduc (slava Domnului, nu peste tot), ei tin interfata cu cultura occidentala si resping orice incercare de civilizare a capitalismului nostru cu aspect de jungla. Eu unul m’am saturat sa-mi fie scarba pe tacute. M’am saturat ca ei sa imi fure prezentul, sa imi confiste trecutul cu care ma mai hraneam cand si cand, si sa imi traga cortina neagra peste viitor. Habar n’am ce o sa fac…deocamdata doar urlu.. pe www.

P.S.: de ce am scris, care a fost picatura? ei bine, un fapt “marunt”: aseara, b-mic l’a demis pe Bergodi, pentru ca acesta a avut pretentia de a fi lasat sa isi faca treaba in care e expert, de a fi scutit de episodul 2 dintr-un circ grotesc, in care parvenitul vroia sa se faca si psihologul unei echipe debusolate de tiradele lui inveninate si grandomane (o alta obsesie a patronasului roman: “eu sunt psihologul vostru baaaaaa, si popa, si nasu, si va tai si buricu, si.. mai ales, va sparg si fata daca maraiti ceva…!!”). Pentru ca expertul nu a lasat incultul sa ii dicteze cum se face. Imi pare rau pentru domnul Bergodi; fara a-l considera un mare antrenor, incepuse sa faca Steaua sa capete demnitate si motivatie. Daca ii e prea draga Romania, ce sa zic.. sa mai stea si sa mai incerce in alta parte. Daca nu …ii sugerez sa migreze spre zari in care incultura muncii e mai mica si patronatul banilor mai putin agresiv. ..Hmmm…. ciudat… resimt aceeasi dilema…

…Si am deschis ochii mari spre lume…

Posted by Florin Glinta in D'ale mele, Human Capital, Noi vs. ei | 0 comments

Este greu sa treaca o saptamana (sunt tentat sa zic o zi) in care sa nu primesc confirmari dure, amare, ca Oamenii, asa cum ii credeam eu ca trebuie sa fie, sunt o specie pe cale de disparitie.
Inca lupt cu ideea ca nu suntem lupi pentru semenii nostri, insa, daca ma uit la ce fac unii indivizi (o sa ii numesc asa pe cei care anatomic si genetic sunt din specie, insa caracterial sunt undeva dedesupt), lupul imi pare un animalut decent care macar maraie si musca “pe fata”.

Daca vorba veche zice sa faci ce spune popa, nu ce face el, in lumea de business si corporatista aceasta s-ar transpune in “sa faci ce spune consilierul, si nu ce face el”. Ma amuza foarte tare un scenariu de genul: un consilier de cariera devine un coach pentru un executive si incepe sa il povatuiasca despre ce si cum sa faca: sa iti cresti talentele, sa promovezi valoarea, sa nu uiti cat de mult conteaza sa ai caracter etc etc etc. Blah, blah, blah, lucrurile sunt excelente, il asculti si te cucereste, dar nu trebuie sa uiti ca in ceea ce spune exista un procent, mai mare sau mai mic, de vanzare de servicii.

Treaba incepe sa fie cu adevarat amuzanta cand auzi din piata cum coach-ul tau este, la randul lui, un manager penibil de slab, care nu este capabil sa gestioneze situatiile cele mai simple, se comporta absolut aberant cu subordonatii sai si pare sa nu puna in practica nimic din ceea ce ii invata pe altii cu un aer doct si de om care “le stie din practica frate”.

Ce te faci domnule Executive? ce te faci domnule client? Mai ai nevoie de un astfel de coach? Te scarbesti? te intorci la vechea credinta ca “tot eu sunt psihologu lor bah”? poti face oricare dintre toate cele de mai sus. Mai bine iti gasesti un alt coach bun, corect… un Om, pentru care bunul simt nu este o demagogie care sa vanda business ci este chiar un mod de a fi.

Si ar fi decent sa mai faci ceva… sa spui pietei despre fostul tau coach…sa incerci sa elimini un impostor, daca iti pasa. Sa oferi sansa altor Oameni, profesionisti, cu Talent, sa primeasca spatiu “de emisie” pe piata.

Ei da, tot mai cred in existenta unor Oameni valorosi, a unor tineri talentati. Ei merita descoperiti, crescuti, protejati de coruptie; sunt un capital special, si cine investeste in asa ceva, cu siguranta va avea mult de castigat. De ceva vreme ma preocupa subiectul, si nu ca hobby. Lucrez (am avut sansa, sa zicem) la o initiativa unica pa piata noastra: se cheama Talent Gate si se uita cu jind dincolo de ocean, incercand sa reia demersul serios si timpuriu care se face acolo.

As vrea sa cred ca voi reusi sa fac, impreuna cu echipa, oricare va fi ea, ceva care sa fie viabil, sa fie asa cum zice si cum face popa, sau coach-ul, sau consilierul de cariera. Aici, din pacate, situatia nu e sub un singur control…

Ma intereseaza si alte opinii despre subiect. As fi incantat sa intre cineva pe www.talentgate.ro si sa isi spuna parerea. Si as fi incantat sa gazduiesc aici un loc de intalnire a
Oamenilor Talentati, oricat de putini, ar fi mai mult decat nimic. Si as mai vrea sa fie aici un fel de loc de demascare a imposturii, a falsei valori, a falsei consilieri facute din spatele unui obraz patat si a unei inimi fatarnice.

Haideti sa incercam…voi reveni

P.S. NU e cea mai grozava zi de inceput un blog, sau.. poate ca e. Azi am “pierdut” un coleg drag. Ii doresc un drum pe care sa isi confirme adevarata valoare. Cat despre mine, Noroc ca voi continua sa pastrez legatura cu un Om deosebit. Doar n’o sa ne faca ei pe noi…