Accident si moarte tragică pe Valea Mălăești

Accident si moarte tragică pe Valea Mălăești

Totul a pornit cu un mic zvon: cineva se pare că avusese un accident mortal în zona Vârful Omu, mai exact alunecase pe traseul de vară dinspre Babele, pe poteca cunoscută cu numele de Brana Cerdacului; știrea tristă a apărut pe grupul de Facebook Clubul Alpin Coștila.

A urmat destul de repede o avalanșă de alte zvonuri și speculații, oamenii au început să presupună ce s-a întâmplat, s-au indignat de lipsa de promptitudine a Salvamontului, fie ca era vorba de cei din Babele, Omu sau Râșnov etc., de cât de prost suntem dotați și de cât de dezinteresați sunt salvamontiștii de soarta turiștilor, care pot să moară cu zile pe munte. Că nu a fost un elicopter, că nu a vrut să vină niciunul, că la Mălăești ”cabanierul a desființat serviciul Salvamont” etc. etc.

Brusc, pe la mijlocul comentariilor, locul accidentului a fost schimbat cu traseul de vară care coboară din creastă spre Cabana Mălăești. În sfârșit, prima informație mai serioasă, mai adevărată, așa cum am aflat mai târziu.

M-au intrigat ”detaliile tehnice” mai puțin credibile și acuzele ciudate, la adresa unui om pe care îl cunosc în calitate de client fidel al cabanei Mălăești: Ion, fost și actual salvamontist, și mai ales, în percepția mea, tip foarte gospodar, care a ridicat Mălăeștiul din ruină până la rangul de cea mai frumoasă, dotată și ospitalieră cabană din Bucegi și din alți munți.

Am rămas uimit de afirmațiile care spuneau că Ion ar fi desființat serviciul Salvamont din zonă, având în minte următoarele:

-          În final de noiembrie, 2008, am fost cu Lucică într-o excursie ușor prostească, plecând  de la Mălăești (care pe atunci era doar un început timid a ceea ce a devenit între timp) și urcând prin hornul acoperit cu un strat de zăpadă înghețată, echipați doar cu niște bocanci de 3 sezoane, cu experiență aproape zero pe acel gen de traseu. Puși în încurcătură la urcat, nu am conceput să coborâm pe acolo, și, ghidați de Ion prin telefon, am reușit să coborâm printr-un traseu ocolit, Ion având o grămadă se sfaturi bune și multă grijă pentru noi, la acel moment, chiar și de la distanță

-          Acum vrei 2-3 ani mă apropiam de Bușteni, cu un grup de prieteni, și vroiam să mergem pe la Omu în jos spre Mălăești, pe un fond de vreme oarecum dificilă și cu informații confuze din teren. Am apelat numărul Salvamont, am spus unde vrem să mergem, și dispeceratul m-a transferat la o voce cunoscută: era Ion, care avea informații bune și era la post

-          La început de mai, anul acesta, am fost iarăși la Mălăești, și am remarcat că refugiul Salvamont de lângă cabană arată foarte bine și îngrijit, se lucra la el și în jurul lui, și părea populat cu oameni, nu vreo vechitură părăsită. Dacă la asta adăugăm și micul heliport construit tot de Ion, locul pare dotat pentru intervenții destul de complexe

Cu atâtea nedumeriri în cap, m-am gândit că de ce să speculez din fotoliu, mai bine dau un telefon la sursă, așa că iată-mă discutând direct cu Ion, și primind permisiunea de la el să spun tot ce mi-a povestit legat de cazul tragic întâmplat, din păcate, pe raza lui de acțiune.

Așadar, după spusele lui Ion, lucrurile s-au întâmplat cam așa:

Victima și fratele său se aflau pe o tură de antrenament pentru a participa la o cursă de maraton montan care va avea loc în Bucegi, vara aceasta, mai precis Marathon 7500 (cursă spectaculoasă, dură, pe echipe, la care am luat parte și eu, de două ori până acum).

Coborau dinspre Omu spre Mălăești, pe poteca numită ”traseul de vară”, pe la ora aproximativă 18.00.

Traseul de vara Vf Omu - cabana MalestiCam pe aici (in poza se vede poteca șerpuita ,”de vară”, și curba la 180 de grade dupa care se pare că s-a petrecut căderea):

Același loc, din alte doua unghiuri; se observă zonele expuse, și căderile bruște de nivel:

Traseul de vara OMU - Malaesti, vara

Vedere de pe traseul de vara Omu - Malaesti

Erau bine echipați, cu bocanci semi-gheată de tip Salomon, de 3 sezoane, bețe de trekking și geci bune, însă nu erau echipați pentru alpinism de iarnă, evident. Au trecut de indicatorul-avertisment care marchează o prăpastie foarte adâncă, drept în față, au făcut stânga 180 de grade pe poteca marcată și, după circa 300 m, se pare că victima a alunecat pe o limbă de zăpadă, la un traverseu expus. Ion spune că locul este recunoscut pentru accidentele întâmplate de-a lungul timpului: din 6 cazuri, doar unul a supraviețuit. Locul se pare că e prevăzut cu lanțuri de protecție, care însă acum se aflau adânc sub zăpadă. După afirmațiile lui Ion, în acel loc și pe jgheabul pe care a alunecat sărmanul om, zăpada ar măsura circa 6 m!!

Alunecând în jos, pe o pantă mare, de circa 50 – 60 de grade, victima a dat peste o săritoare – ghinionul fatal al acelei seri nefaste: după estimările lui Ion, a urmat o cădere în gol de circa 50 m! La aterizare s-a izbit de o stâncă și a fost proiectat la baza altei stânci, de unde s-a scurs sub stratul gros de zăpadă întărită, într-o crevasă (mai degrabă o rimaie, aș adăuga eu). Fratele victimei a încercat să îl ajute, coborând pe un șuvoi paralel, însă nu a reușit decât să își pună propria viață în primejdie, alegându-se cu niște zgârieturi destul de urâte: spre norocul său, s-a oprit la timp din cădere, a reușit să urce înapoi și a alertat Salvamontul.

Ion spune că nu se afla la cabană, însă ”băieții” de la punctul Mălăești au ajuns în zona indicată de fratele victimei în circa 30 – 40 de minute de când au fost anunțați. Ion a ajuns în zonă la 5 dimineața, aproximativ, însă a menținut permanent legătura cu restul echipei. S-a pierdut destul de mult timp cu găsirea locului exact, pentru că fratele era destul de confuz, sub influența șocului. Jgheabul unde a fost accidentul a fost identificat după urma de alunecare, însă, după relatarea celor care au ajuns la fața locului, era imposibil să ajungă la victimă, deja întunericul fiind instalat. Băieții de la Salvamont s-au sfătuit și cu Ion, au discutat și cu fratele care văzuse mare parte din cădere; au decis că nu trebuie să riște viețile altor oameni pentru a ajunge la un accidentat cu șanse minime de supraviețuire.

L-am simțit pe Ion plin de regret, tot repetând că vrea să aducă și alpiniști, și salvamontiști în acea zona să își dea și ei cu părerea dacă se putea ajunge la victimă în acele condiții. Nu judec decizia, doar prezint ce a spus el.

Dimineața s-a reluat efortul de a ajunge la victimă; locul era undeva între poteci ”la 3 lungimi de coardă sau mai mult”; au reușit cățărându-se pe limba de zăpadă înghețată, săpând trepte cu pioleții și asigurând succesiv.

Ca pe la ora 9, au reușit să identifice locul aproximativ unde victima ar fi putut fi, găsind unul dintre bețele de trekking, apoi l-au descoperit pe sărmanul om în acea crevasă. Ion spune că a fost acolo, l-a văzut, au încercat manevre de resuscitare, dar fără succes, constatând pur și simplu că nu supraviețuise. L-au transportat până la spitalul din Rășnov și Ion a auzit constatările medicului legist. Detaliile sunt macabre, spun doar câteva: fracturi multiple, grave, la ambele picioare, una deschisă, uâtă, la piciorul drept, care era contorsionat oribil, multiple traumatisme la nivelul craniului, fisurat. Ion a apreciat că, foarte probabil, la puțin timp după căzătură, sau chiar în timpul căzăturii, omul a decedat. S-a exprimat ceva de genul ”nici daca ar fi fost elicopterul lângă el nu ar fi fost salvat”!

Mai multe nu are rost să spun. Nu spun ca asa a fost, si nu altfel, e doar relatarea unui punct de vedere al unui om care a fost acolo, in mijlocul evenimentelor. A fost un accident absolut nefericit, în care a murit un om tânăr, și nimic nu poate compensa asta și nimic nu poate da timpul înapoi.

Dincolo de drama, câteva idei, și câteva vorbe:

-           Foarte probabil, cei doi frați au făcut o greșeală majoră: au mers pe un traseu periculos având în vedere, probabil, experiența lor redusă, stratul de zăpadă existent (în valea Mălăești a nins inclusiv acum câteva zile), lipsa de echipament adecvat condițiilor și caracteristicile traseului. O precizare importantă, făcută la insistențele Silviei, care a avut și ea revelația de curând: traseul de vară nu înseamnă traseul mai ușor, poate nici măcar vara. De cele mai multe ori, înseamnă un traseu mai direct, care se poate parcurge în condiții de siguranță pe timp de vară, pentru că iarna, sau atunci când este acoperit cu zăpadă, presupune niște traversări foarte expuse, periculoase. Deci atenție mare!

-          Salvamontul din România nu o fi nici cel mai performant, nici nu are cei mai alpinisti băieți etc. Și el reflectă ”bogăția” generală și preocuparea (lipsa ei) pentru sănătatea noastră, a celor ce trăim în România. Totuși, nu merită să aruncăm cu noroi în niște oameni, mai ales daca nu știm bine ce presupune munca lor. Deocamdată e cea mai bună variantă pe care o avem, am putea să îi sprijinim prin orice mijloace, inclusiv cu a fi mai atenți pe unde mergem. Si da, de la caz la caz, dacă există vinovați stabiliți în urma unor anchete, să plătească ceea ce legea prevede; fără patimi, fără isterii, fără televiziuni, fără presupuneri nefondate, că dacă eram eu, făceam și dregeam și mutam munții din loc. Din mica mea experiență, e greu să scoți dintr-o situație dificilă și un rucsăcel mic pe care trebuie să îl cari în plus, darămite o victimă inconștientă și cu răni provocatoare de moarte…

-          Deși tentația de comentarii inflamate e mare, cel mai de bun simț e să te informezi de la fața locului. Azi una dintre părți, mâine cealaltă, … și tot așa, măcar dai o șansă adevărului. De la sute de km depărtare el nu poate fi spus niciodată. Patima aiurea nu își are locul în situația asta, drama existentă e suficient de mare…

-          În Mălăești, pe lângă o cabană cum nu sunt multe, există punct Salvamont permanent, poate nici mai bun, nici mai rău decât altele; asta vor decide alții, mai experți. Dar nu desființat, și nu desființat într-adins!

Dumnezeu să îl odihnească pe acel băiat, iar celor care l-au îndrăgit să le dea putere să se aline cât mai repede. Nimic care să îi consoleze nu poate fi spus, uneori viața e pur și simplu nedreaptă, sau nenorocoasă…Probabil că a iubit muntele așa de mult…încât muntele l-a vrut numai pentru el…

Floare de colt

4 Comments

  1. Salutare,
    Sunt fratele victimei si cel care a fost cu Florin in tura asta nefasta.
    Cateva aspecte pe care le am extras din prezentarea ta:
    1.Ai spus ca urma un indicator de vale adanca/periculoasa- nu exista asa ceva,de abia se mai vad marcajele pe pietre,d abia incepe sezonul
    2.Lipsa de experienta- Florin era genul de om care mergea 50 de km+ pe bicicleta zilnic,sala si pe munte cu orice ocazie
    3.Polemica vs Salvamont

    Dupa mine,RESPECT SALVAMONT!Asa a fost sa fie,s-a intamplat,Dzeu le stie pe toate!
    Cat despre Salvamont,stiu ca se face tot ce se poate cu o baza materiala redusa si etc.Sa nu aruncam cu noroi in oameni care pana la urma n au nici o vina.

    Numai bine si sanatate!

  2. Nu stiu cine esti si daca te pricepi la munte la fel de bine pe cit te pricepi la cuvinte. Nu spun decit atit: nu te baga in explicatii care de la o posta se vad partinitoare. Am niste intrebari pt. tine:
    - care ‘”băieții” de la punctul Mălăeiști’au ajuns la locul accidentului? turistii??????
    - stii citi salvamontisti erau acum 10 ani la Malaiesti?
    - stii ( ca vad ca te pricepi) cine a fost sufletul care a recladit/ridicat/reamenajat refugiul Malaiesti in anii in care cabana nu a functionat datorita incediului ce a mistuit-o?
    - stii citi turisti au fost salvati in toata perioada de glorie a refugiului, atunci cind nu existau ‘baieti’ la refugiu, ca astazi?
    si in ultimul rind, stii pe mina cui nu trebuia sa incapa cabana si refugiul? Pe mina lui ion…
    Pt ca Ion a distrus serviciul salvamonnt din dorinta de a acapara si refugiul (aducator de bani buni in we) si din dorinta, fireasca pt. el, de a ramine stapin absolut al zonei…E bine pina moare cineva din cauza ta…
    Vorbesti prostii monser, se vede ca esti partinitor…si necunoscator. Si mai e ceva: seara au ajuns la locul accidentului(pe linga baietii de la Malaiesti si alte citeva persoane care, avind corzi, pioleti si alte cele necesare , au vrut sa dea o mina d ajutor. Li s-a spus ca omul e mort deci nu se mai poate face nimic. De unde stiau ca e mort daca au ajuns la el a doua zi dimineatza?????

  3. Am acceptat acest comentariu. Nici vorba sa fiu partinitor. Am spus si o repet. Daca cineva a gresit trebuie sa plateasca. Nu sunt mai cunoscator decat spun. Nu am fost acolo…deci nu fac decat sa relatez ce am auzit. Ramane drama. A ascunde sub covor..nu e o solutie. Imi pare rau pentru om….ca si cum ar fi fost prietenul meu…ptr ca stiu cum e sa iubesti muntele…

  4. dupa 20 ore omul era in viata, in hipotermie! salvamont rasnov nu mai existade mult timp! cine a ajuns la el? un copil nevinovat?trimis de tacsau sa constate ce ?de la 100 metri tu stii ca e mort?

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>