Am fost la Şcoala Vocaţională „A Treia Cafea”

Pentru cine crede in „întâmplări” (sau in jung-ienele  coincidente semnificante) o sa încep simplu: acum câteva săptămâni, o întâmplare fericita a făcut sa cunosc un om frumos: Monica Brinduşescu.

Un om diferit fata de media celor întâlniţi in ultima vreme. Si o femeie foarte frumoasa, mai ales când găseşte ceva pentru care sa zâmbească. Diferit asta se traduce printr-o prezenta si preocupări foarte din sfera autenticului: e genul de om cu care ai ce sa discuţi, fără să fie nevoie să spui platitudini. N’are rost să o laud eu: faptele vorbesc si vor vorbi de la sine. Ultima isprava, una extrem de inspirată şi bine „executată”: Şcoala Vocaţională “A treia Cafea” (ce e cu a treia…o să vă las plăcerea să descoperiţi singurei, Google e mare).

Am avut privilegiul să particip şi onoarea să fiu chiar printre „cuvântătorii” de la şcoala vocaţională, alături de colega mea,  Anda, în calitate de reprezentanţi ai Talent Gate, compania de orientare în carieră pentru tinerii cu studii superioare aflaţi la „entry level”.

Sunt câteva impresii cu care am rămas de acolo, majoritatea covârşitoare pozitive.

În primul rând, de două ori excelenta idee: odată pentru că se iniţiază, chiar şi la scară extrem de mică, un gen de servicii care la noi există mai mult pe hârtie sau in planul bugetar cârpit al vreunei universităţi: consilierea de carieră, vocaţională.  Este ceea ce a început să facă Talent Gate, cu alte mijloace şi la o scară mai mare. Foamea e nepotolită  pentru astfel de lucruri, e încă loc de mai multe. Şi a doua oară excelentă pentru strategia aleasă ca punct de plecare: să aducă tinerilor oameni diverşi care să le vorbească despre ce înseamnă să urmezi o vocaţie şi să faci o decizie de carieră. Nu doar corporatişti, ci şi oameni „adevăraţi”, care au reuşit ceva, la rândul lor, şi sunt capabili să susţină un discurs motivator autentic, sau să spună curajos că, în afară de muncă, sau împreună cu ea, există şi viaţă, spiritualitate şi pasiune.

Sunt câteva aspecte mai deosebite, după părerea mea, care s-au auzit la „a treia cafea”.  În dezvoltarea carierei, de la alegere începând, e bine să fii tu însuţi, folosindu-ţi toate darurile, chiar şi cele care par nişte dezavantaje în raport cu cea ce e valorizat majoritar la un moment dat, iar asta dă o grămada de anxietate şi presiune (George Ivaşcu – regret că nu am apucat să îl aud); este înţelept să nu fii căpos fără rost, şi să ştii să renunţi când dai de o fundătură sau, mai important, când simţi că inima ta nu mai e acolo (Cătălin Mitulescu); să îţi construieşti cu atenţie propria imagine în piaţă şi în viaţă, să o şlefuieşti şi să o promovezi ca pe un brand personal (jos cu pălăria faţă de doamna Daniela Fugaru; un mic amendament insa: as relua şi la nivel personal avertismentul lui Simon Asholt, parintele sintagmei “brand de ţară”. Acesta atrăgea atenţia, de curând,  asupra tentaţiei de a îţi construi un brand de ţară prin strategii comerciale, prin marketing şi promovare. Ideea centrală, cu atât mai aplicabilă pentru un tânăr, este că nu trebuie să acţionezi ca un produs, pentru că vei deveni un produs. O ţară, dar şi un om, trebuie să îşi construiască un renume, o reputaţie, susţinute prin fapte şi o creştere de valoare autentică şi printr-o contribuţie concretă, utilă, la comunitatea din care face parte. Doar  o strategie comercială, neacoperita de valoare, este o minciună frumos cosmetizată, care va avea picioare scurte. Pentru un tânăr, primii paşi în carieră îndeosebi trebuie să fie susţinuţi de sintagma building an ever expanding portofolio, iar asta se face prin realizări şi nu prin reclame; acestea din urmă sunt utile numai când chiar ai ce să comunici).

Alte idei de la Şcoala Vocaţională: să te mişti în piaţă, să faci lucruri diverse, să „probezi costume din garderoba destinului” (o idee vehiculată şi de teoria modernă a haosului aplicată la dezvoltarea carierei, însă îmbrăcată în haine de gală de Monica Brânduşescu – mi-a plăcut mult capacitatea sa de a vorbi liber şi de improviza inspirat); să fii conştient că, în carieră, alegerile nu sunt doar raţionale şi previzibile, şi că neprevăzutul „planificat” este un concept cu sens când e vorba să valorifici la maxim conjuncturile – asta am spus-o noi, invitându-i printr-o ofertă concretă pe tinerii prezenţi să ne caute pentru o discuţie serioasă despre viitorul lor, aşa cum ne place să spunem.

Ce mi-a plăcut mai puţin? Insistenţa cu care unii vorbitori au accentuat istoria lor personală ca reţetă pentru ceilalţi. Sau să o numesc nepriceperea de a sintetiza şi decanta în câteva idei mai generale pe care să le poate utiliza mai mulţi. Istoriile personale mi se par aşa de irepetabile; cred că toţi vorbitorii invitaţi pe oriunde ar fi să prezinte câte ceva de genul acesta ar trebui să studieze puţin metoda incidentelor critice a lui Flanagan: să afle că povestea unei istorii rămâne o simplă poveste repede uitată dacă nu e însoţită de „învăţăminte” sau de morala ce se pot extrage de acolo…

Ar fi nedrept să îi neglijez, în acest post, chiar pe actorii principali, pe ei, tinerii prezenţi acolo: nu au fost mulţi, însă de calitate, fiecare cu luminiţele sale în priviri, fiecare cu întrebări deştepte şi cu calităţi aparte. „Copii” deştepţi, bag mâna în foc, nu neapărat în sens psihometric, dar şi aşa, ci prin motivaţia lor de a-şi creşte potenţialul, de a nu se lăsa dominaţi de ignoranţă şi de a asculta cu răbdare şi perseverenţă oameni care aveau ceva interesant de spus.

E foarte simpatic şi interesant să asculţi problemele şi planurile lor. Cel mai prost lucru pe care îl poţi face e să priveşti superficial şi superior „fleacurile” care îi „deranjează” pe aceşti copii frumoşi. Pot fi fleacuri pentru adultul serios, copleşit de cotidianul cenuşiu, însă sunt probleme importante, esenţiale chiar la „scara lor”, pentru că le vor determina viitorul, dacă ar fi să credem in „the butterfly effect”.

Am rămas cu un gust tare plăcut din cele două zile de cafele vocaţionale. Le invidiez tinereţea şi gama largă de posibilităţi care li se deschid în faţa ochilor. Nu invidiez perioada grea in care îşi fac începutul în carieră. Nu invidiez deloc faptul că evenimentul acesta şi toate străduinţele noastre au loc simultan cu o criză economică şi una gata să izbucnească, politică. Oamenii mari se pare că nu dau mulţi bani pe viitorul copiilor acestei ţări, cearta pe ciolan e mult mai pasională. Ruşine vouă, bocilor,  geoanilor, băseştilor, nicilor, andronestilor, vangheliilor si celorlalte specimene asemănătoare.

Sper ca această criza să ajute la despărţirea grâului de neghină. Sper ca oameni ăştia frumoşi şi tineri să mai rămână pe plaiurile noastre, pentru a nu ne scufunda de tot.

3 Comments

  1. Felicitări Mirciulică…..să nu te schimbi !!! Îmi place despre tine…

  2. si mie imi place sa citesc ce scrii

  3. Multumesc frumos. Cine esti tu oare??

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>