Am fost la Târgul de cariere de la Cluj

În virtutea cauzei nobile pe care o „servesc” în calitate de echipier al Talent Gate, prezenţa mea (a noastră) la Târgul de Cariere găzduit de oraşul de sub Dealul Feleacului era de-a dreptul o necesitate. Clujul m-a întâmpinat cu prima zăpadă din noua iarnă. Plus viscol cu nişte fulgi ca acu un an, de Revelion, să fie tacâmu’ complet.

Am stat la Hotel Onix, „aripa de 3 stele”; un hotel destul de fain, curat, cu căldură şi apă caldă aproape instant (lucru bun, pe la Romanika noastră), cu un mic dejun destul de consistent (am păpat pâine prăjită în ou, aşa cum numai mama îmi făcea când eram copil). Mi-am facut cadou o cină absolut bestială la restaurantul Ciuleandra, la subsolul hotelului vecin, Western Topaz: după o primă zi de târg, în care aveam absolut febră la mandibulă de atâta vorbit, venind din plin viscol, am găsit o sală de mese care avea în mijloc o vatră ţărănească, unde se lăfăia un buştean arzând. Nebunie totală, mai tare nu se putea; la asta adăugaţi o ciorbă de fasole cu ciolan şi o ţuică de Zetea, şi puteţi obţine o zi de Târg perfectă.

A propos de Târg. Mi-a plăcut contrastul între sala rece şi austeră pe care am găsit-o în prima dimineaţă, şi forfota caldă de pe la orele prânzului, când era traficul cel mai mare cu tineri veniţi să admire standurile decorate şi avide de CV-uri. Mi-a mai plăcut căldura şi disponibilitatea celorlalţi „colegi” expozanţi; probabil aerul de oraş mai mic, altul decât dezumanizantul Bucureşti, plus bunul simţ ardelenesc au dus la numeroasele schimburi de impresii şi cărţi de vizită.

Am avut circa 350 – 400 de vizitatori în fiecare zi. Dintre ei, am văzut luminiţa în vreo 15 – 20 de perechi de ochi; ei au părut nu doar că au înţeles mesajul Talent Gate, ci şi că au apreciat foarte mult iniţiativa şi i-au descoperit adevăratul rost. Au mai fost vreo 70 – 80 % care au părut că înţeleg ce e cu noi pe lumea asta, însă au sărit pe noi cu o abordare extrem de pragmatică: aveţi sau nu aveţi un job ACUM?! Nu aveam, nu in Cluj. Restul, au fost din alte categorii: oameni care nu au înţeles sau destul de mulţi disperaţi de vârste diverse, care îşi căutau de lucru (pentru acest aspect, un târg de job-uri te încarcă negativ destul de intens, e multă lume amărâtă şi disperată).

Mi-a mai plăcut de cei care au organizat: veseli, deşteptuţi, cu o echipă evident cu fete frumoase, destul de atipici (e de bine) şi decişi să îşi atingă scopul. Mi-a plăcut în mod deosebit clubul Janis Stuf, de lângă Capitolina, în care am încercat să sudăm relaţiile dintre expozanţi. Un loc extrem de plin, în mijlocul săptămânii, cu muzică bună şi o miniformaţie excelentă (solista, un nume pe care l-am uitat, în bunul meu obicei prost, dar o voce foarte aparte, dublată fericit de pian).

Nu mi-a plăcut, la Târgul de Cariere de la Cluj, modul în care mulţi dintre tineri au înţeles să abordeze un asemenea „eveniment”. Dăteau impresia că, dacă au făcut efortul să îşi printeze un CV, gata, angajatorii trebuie să fie la picioarele lor. Vin direct cu întrebarea (şi cu o faţă….) că „ce îmi oferi.. huh…hai ce mai stai, zi-mi ce job-uri ai, lasă vrăjeala”. Da, poate fi numită o abordare extrem, dar extrem, de pragmatică. Însă are multe hibe. Pe lângă că foarte vecină cu impoliteţea, abordarea lor pare una făcută spontan (în sensul rău, de lipsită de plan). Politeţea ar fi cerut un minim de informaţie despre tine, atunci când vii la un stand şi îl iei de guler pe expozant să îţi dea un job: dă-i la schimb măcar numele tău, într-o primă fază. Sau ai putea să începi cu o frază de genul: sunt X, am terminat facultatea Y, şi am specializarea Z. Ce ziceţi, aveţi ceva care mi s-ar putea potrivi?”. E un ice-breaker excelent, şi lasă loc de o grămadă de discuţii utile.

Ideal ar fi, ca student sau proaspăt absolvent, să vii de acasă pregătit cu o strategie de a-ţi căuta de lucru. Să te documentezi un pic despre cine va expune la târg, să înţelegi dacă un anumit angajator are sau nu ce să îţi ofere, mai întâi ca brand şi organizaţie, pe urmă ca posturi efective. Ai putea să îţi compui mai multe CV-uri, diferite ca stil şi conţinut, în funcţie de tipuri de angajatori către care vrei să aplici; şi ai putea chiar să compui ceva scrisori de intenţie: nu garantează deloc succesul, dar pot face diferenţa într-un noian de hârtii nepersonalizate.

Fără o minimă pregătire, chiar şi cel mai mic succes la un asemenea Târg nu poate fi decât rodul unei întâmplări (pe care, evident, trebuie să o utilizezi la maxim). Şi dacă tot ajungi acolo, decent şi înţelept e să asculţi ce au de zis expozanţii, şi să încerci să îi inciţi la discuţii „deştepte”, pentru a scoate maxim din timpul petrecut.

În altă ordine de idei, da, Clujul rămâne un oraş extrem de frumos şi viu, în care oamenii par a avea un aer mai de normalitate decât în mega-stresatul şi aglomeratul Bucureşti. Cu Blue Air sau alt zbor, poţi sa schimbi între cele două lumi în numai 45 de minute. A naibii tehnologia.

6 Comments

  1. Sper ca nu ai ratat painea cu unsoare si cu ceapa din stuf :D
    Traditional la noi !

  2. am fost in Stuf si a doua oara, insa am ratat reteta de care pomenisi. cu siguranta am nevoie de un ghid local, si, cu permisiunea dvs, o sa te sun cand mai ajung la Cluj. Deal?

  3. Salut Florin,

    Merci de gandurile frumoase despre TdC si ma bucur ca ti-a placut la Cluj.

    Am o veste proasta din pacate. Intre timp Janis Stuf a ars din temelii.

    Dar am si o veste buna. Targul de cariere se tine din nou in editie de primavara, la Cluj si la Brasov.

    Sper sa ne revedem

  4. Hey Alex. Clujul imi place demultisor. Voi ati fost inca un motiv in plus. Stiam de Janis Stuf, am si eu sursele mele :).
    Cu targul de cariere ne suprapunem peste chestii de aici, din Bucuresti, si, din pacate, geografia inca primeaza. Dar daca o fi sa ne revedem cu alte prilejuri, oricand cu placere

  5. De parcă stuff a inventat pâinea cu unsoare. Asta în sud e doar un snobism ca altele. Cum ar fi: să spui fain, musai, alte cuvinte ușoare, „ardelenești”.

  6. Cristian, iti multumesc ca ma citesti, sau, ma rog, ca s-a intamplat macar o data. Sunt convins ca tot cineva din Ardeal a inventat si apa calda sau mersul pe jos, iar cuvantul fain e clar atribut ardelenesc, ma mir ca nu le-am gasit pe toate marci inregistrate, m-as fi ferit sa le mai folosesc. Se stie, pe urma, ca, pe cand ardelenii se luptau cu navalitorii si creau istorie, astia din “sud” muscau cu pofta din deliciile civilizatiei si isi mai taiau o shaorma, de fitze. Si trecusera demult de la opinca din piele de porc la pantofii Nike, ca arate cat sunt de superficiali si vanzatori de neam. Iar asta, bineinteles, e motiv de dispret sau, macar, de un mic comentariu imbufnat pe bloguri. Doua – trei chestiuni: ai fost vreodata in Stuf? Pe urma, de ce cineva care are niste bloguri cum ai tu, si o cultura cum pari sa ai tu, simte nevoia sa fie un rautacios mic? Asa, de kiki? Adica chiar nu mai ai subiecte de scris? Ma indoiesc…Si ultima: habar n’am ce ai papat tu, dar eu m-am dedulcit cu untura pe paine plus usturoi, si erau facute de bunica-mea, care zau, n-a calatorit niciodata in Ardeal. Si mai fac si astazi treaba asta, e adevarat, putin mai avansata, cu slana perpelita in jar si scursa pe painea unsa cu usturoi, asa, in mijlocul civilizatiei, de-ai dracu’, cum zic oltenii. Ups, am spus cumva slana? Toate plecaciunile mele, ma duc sa ma autodenunt…

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>