Baneasa Trail Race: platiști vs montaniști 1-0! Urmează revanșa

Sâmbătă, pe 15 decembrie, a fost ediția I la Băneasa Trail Race, organizată tot de prietenii de la Sport la Orice Vârstă, în frunte cu Lucică și Chris. Amestecul lui Radu Milea în organizare a pus cireașa pe tort: la start au luat parte sportivi de performanță, in frunte cu Marius Ionescu, maratonistul român clasat pe locul 26 la Olimpiada de la Londra; plus alți sportivi din lotul național, nebunie curată. La ei s-au adăugat deja clasicii și cunoscuții mie din cursele montane, în frunte cu prietenii Silviu Bălan și Radu Milea (care devine, se pare, un hibrid al ambelor tipuri de confruntări). Prezența Dolce Sport, la cursă dar și la antrenamentele oficiale săptămânale, a dat BTR aerul unei întreceri și mai speciale!

Silviu Balan si Marius Ionescu la Baneasa Trail Race

Bănea Trail Race s-a transformat dintr-o cursă ușurică, de distracție de final de an, într-o veritabilă provocare; în plus de asta, mai atras de dispute cum sunt, eu am văzut-o ca pe o arenă de confruntare între două mari categorii de sportivi: primii – cei numiți în titlu drept ”platiști”, adică alergătorii din loturile naționale ce participă la cursele pe pista de atletism; cealaltă tabără, ”montaniștii”, sunt cei pe care ii cunosc mai bine din cursele de anduranță cu diferență de nivel și poteci înguste de munte.

Așa cum mi-a mărturisit Chris, cu nelipsitul lui zâmbet în colțul gurii, BTR s-a dovedit cea mai dificilă cursă dintre cele organizate anul acesta de Sport la Orice Vârstă (alături de Retezatul Mic și Azuga). Si aici s-a referit la organizare. Zile întregi în care el și Lucică au curățat gunoaie, cu forțe proprii, au curățat apoi din nou după nesimțiții care au sărbătorit în stil național 1 Decembrie, apoi din nou după hoții de lemne din Pădurea Băneasa.

Luci AlMarii si Chris curatind de gunoaie traseul la BTR

Zăpada căzută din belșug a făcut efortul lor mai puțin vizibil, însă a ridicat o nouă provocare: crengi și copaci rupți, căzuți pe traseu, riscau să accidenteze concurenții, așa că a urmat încă o tură de aranjare a traseului, până chiar în noaptea dinainte a cursei. Mai mult, vremea de iarnă autentică a schimbat total unele planuri, inclusiv meniul și planul pentru ziua competiției… Și asta e doar ce știu, deci jos cu pălăria pentru efortul făcut! Doar o mică sugestie pentru cei care au considerat taxa prea mare și au cârcotit că cineva ar putea face ceva bani pe spinarea concurenților: gândiți înainte, informați-vă, și vorbiți după aceea!!

Desfășurată în condiții destul de dure, cu vreme stabilă dar foarte rece și un strat de zăpadă extrem de solicitant, cursa a fost spectaculoasă de la un capăt la celalalt, condițiile vitrege reducând un pic diferența de valoare dintre sportivii profesioniști de plat și cei obișnuiți cu muntele și zăpada pe poteci. Totuși, ce e al Cezarului… a rămas al Cezarului: Marius Ionescu a câștigat fără drept de apel, alergând în zona sa de confort și reușind o viteză medie de peste 16 km / h!! Următorii clasați au fost tot din același aluat, cei mai buni dintre montaniști ajungând la câteva minute după, fără ca, prin aceasta, să își scadă cu ceva din valoare: probabil că unii dintre ei abia și-au încălzit motoarele spre final…Competitivi cum îi știu, mai ales pe unii (nu spui cine, persoane importante :) ), sunt convins că și-au jurat în barbă planuri de revanșă, și că i-ar aștepta cu mare interes pe câștigătorii din Băneasa la o confruntare pe urcușul chinuitor al Bucșoiului sau pe coborârile rupătoare de gât dinspre Poarta Clincea…

podium la baneasa trail race

În ceea ce mă privește, m-am antrenat cât am putut și cât m-a lăsat viața de corporatist, adică puțin pentru așa o confruntare. Totuși, anul plin de curse pe care l-am avut m-a ținut destul de în priză, așa că am mers binișor pentru nivelul meu, reușind să scad sub oră și trăgând de mine tare pe ultimul kilometru, când m-am dumirit că mai aveam resurse pentru vreo 3-4 depășiri (m-am clasat exact pe 50 la open general, adica in prima treime).

florin glinta finish la BTR

Visând cu ochii deschiși, nu îmi rămâne decât să sper că, la anul, măcar câțiva dintre performerii de plat vor onora cu prezența cursele de anduranță montane, mai ales pe cele mai alergabile. Ar fi un spectacol frumos, și sunt convins că l-ar aprecia și mulți dintre ei.

Până atunci, un jos cu pălăria pentru toți cei care au fost implicați în cursa de la Băneasa. Despre organizatori am tot scris, s-au depășit pe ei înșiși, mai ales prin felul în care au muncit pentru a curăța, fie și parțial, una dintre cele mai mizerabile păduri din jurul Bucureștiului.

 luci almarii, chris schon, florina pierdevara si marius ionescu la BTR  luci almarii si radu milea la BTR

 Lăudabilă și unică până acum, din câte știu, a fost ideea cu antrenamentele deschise organizate săptămânal pe traseul cursei, conduse, pe rând, de către sportivii consacrați care au și luat parte la întrecerea propriu-zisă. A fost un excelent prilej de a strânge împreună o parte din comunitatea de alergători din București.

antrenament inainte de baneasa trail race

Tot la strângerea comunității contribuie ideea foarte bună a echipelor de 4, la care timpii se cumulează. Este excelentă pentru că îți dă o motivație în plus, și e un bun prilej de a cunoaște oameni noi, oameni deosebiți. De data aceasta m-am prins și eu într-o echipă faină; chiar dacă nu am rupt norii, The Off Road Runners au avut un comportament meritoriu, iar coechipierii mei merită amintiți la loc de cinste: Cătălina Todirașcu, Costică Bulgaru, Lilian Râmbu.

off road runners la BTR

Multe mulțumiri pentru grupul de sportivi de performanță care au venit, au participat și au câștigat. Marius Ionescu a dovedit nu doar că aleargă bine, ci și că este un om deosebit: mi-a plăcut prin simplitate, modestie, prin zâmbetul deschis și răbdarea cu care a răspuns celor mai diverse  cereri de poze și autografe.

Si toată admirația pentru voi toți cei care ați ieșit din căldura casei, sâmbăta dimineața, pe un ger mușcător, și v-ați luat la trântă cu iarna și kilometrii, în vecinătatea unui oraș mare, care mustește de comoditate. Numai și prin acest simplu ”deranj”, de a fi fost acolo, ați arătat că sunteți deosebiți de marea masă și ați încălzit atmosfera cu pasiunea voastră pentru mișcare.

Nu pot decât să zic că, dacă întrecerile s-au încheiat, antrenamentele trebuie să continue, iar comunitatea să rămână unită. Iarna e momentul când se pune baza performanței din anul următor, așa încât hai să trecem ușor peste îmbuibarea de sărbători și să ne vedem în formă în 2013. Nu uitați de sloganul Dolce: Mișcarea face Bine! Hai la mișcare, hai pe potecă!

4 Comments

  1. Foarte frumos scris si mai ales a surprins foarte bine spiritul BTR .
    Craciun Fericit!

  2. Inainte de a-i face pe unii si pe altii carcotasi mai bine ati vedea ce puteti imbunatati pentru editia din 2013. Luati exemplul de organizare al unor competitii deja consacrate in Romania.
    Fara participanti, inclusiv unii nemultumiti, care au platit in ultimii ani taxe de participare, sustinand astfel dezvoltarea fenomenului running, voi n-ati fi existat ca organizatori de competitii de alergare.

  3. Uhaaaaa, abia acum vad comentariul mega-destept al carcotasului. Dragule, sa spui ca fenomenul de trail running in Romania exista pentru ca tu ai platit taxa de participare e ca si cum ai zice ca Jocurile Olimpice exista pentru ca s-au nascut oameni precum Karl Louis sau Usain Bolt. Ceea ce e fals total. Performantele au aparut pentru ca cineva a avut suficient de multi bani, la inceput, sa bage in organizarea unor competitii, ceea ce a atras oamenii valorosi. Sunt cativa organizatori de curse de trail, la noi in tara, care au pus si pun bani din buzunar pentru ca unul ca tine sa poata participa la o competitie decenta, si sa nu mai alerge pe maidan, asa cum facem toti cand ne antrenam. Cursele de trail in Romania au aparut nu pentru ca tu te-ai scobit in buzunar sa scoti 50 de Ron, ci pentru ca au fost oameni vizionari, care au pus intai bani de la ei, si au iesit in pierdere, ca sa organizeze ceva; oameni ca Lucian Clinciu, de exemplu. Iar la noi in tara, cu taxele modice, cursele sunt inca in epoca de bronz a alergarilor, in comparatie cu ce se intampla pe afara; scoate nasul din barlog, si o sa intelegi ca la noi taxa e ca si cum nu ar exista, chiar si raportat la nivelul de castig al romanilor. Sa ne pisam pe garduri si sa ne spalam in santuri, da, asta e o chestie care justifica o taxa modica, dar care nu ne va face niciodata sa progresam! Cat despre imbunatatit, te rog, draga carcotasule, nu vorbi generalitati: spune clar ce te-a nemultumit, ce merita imbunatatat, baga sugestii si propuneri concrete, vei gasi oameni cu urechile destupate si cu mintea deschisa la ceea ce ai de spus. In final, sa iti asumi o adresa de mail care nu are nicio legatura cu fenomenul extraordinar Maraton 7500 si CPNT e o nesimtire fara margini, pe care nu o pot trece cu vederea. Daca esti barbat si ai de doi bani demnitate in tine, spune cine esti si ce poftesti; nu te ascunde ca un copil fricos, asuma-ti ceea ce ai de spus, sau taci naibii si vezi-ti de alergat macar!

  4. Da, foarte frumos scris si intr-adevar o competitie interesanta Baneasa Trail Race, care alaturi de Retezat TR si Azuga TR faciliteaza dorinta oamenilor de a face putina miscare.
    Cat despre vreme, nu conteaza prea mult, participantii ghidandu-se dupa sloganul…

    Vine iarna, bine-mi pare,
    Noi iesim la alergare! :)

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>