Bouldering + matematică + metafizică = John Gill

bouldering

De când cu şcoala de alpinism şi supravieţuire Flo Adventure , am început să mă intereseze foarte activ, şi să practic din când în când, două chestiuni care par că devin două pasiuni serioase: căţăratul şi alpinismul de altitudine. Am început să citesc, să văd filme, mă voi şi „dota” încet încet cu lucrurile trebuincioase din gama echipament. Printre altele, mi-am comandat câteva cărţi de pe Amazon şi încep să le citesc pe furate prim metrou; una dintre ele este o adunătură de eseuri excelente, realizate de Jon Krakauer şi strânse sub titlul Eiger Dreams. Toate par excelente, însă unul mi-a atras atenţia pentru că a reuşit să îmi elimine unele prejudecăţi (de fapt îmi dădeam cu părerea aiurea, din câteva informaţii adunate de pe ici pe colea) faţă de un stil de căţărare numit bouldering: acel gen de căţărat care se desfăşoară, de obicei, pe distanţe scurte, constând în căţăratul unor bolovani mari, sau la baza unor pereţi de stâncă, ori chiar pe clădirile urbane, fără coardă şi alte genuri de asigurări în perete.

Mărturisesc că nu resimt o plăcere deosebită căţărând, şi nu o voi face ca scop în sine, ci doar dacă e musai pentru a putea ajunge unde vreau în cursul unor ture alpine lungi; însă reuşitele (rare şi mici, deocamdată) în căţărat îmi furnizează un soi de recompensă specifică, greu de asemuit cu altceva. În aceste condiţii, când am aflat prima oară despre bouldering am privit cu scepticism ideea, şi cu o încruntare de sprânceană gen ce e şi cu nebunii ăştia… şi dacă te urci pe un bolovan.. ce mare scofală ai făcut..etc. etc. Evident, şi strugurii sunt acri, dacă tot nu ajung la ei.

Din fericire, unul dintre eseurile cărţii mai sus amintite, intitulat simplu Gill, mi-a schimbat destul de mult perspectiva asupra căţăratului pe bolovani. Eseul este despre John Gill, considerat de mulţi drept părintele fondator al boulderingului modern. Omul este absolut fascinant prin multe aspecte: prin ceea ce a făcut, căţărând nişe trasee care până astăzi nu au mai putut fi repetate de nimeni; prin faptul că a avut tăria să experimenteze lucrurile într-un fel care, în acea epocă (prin anii 50’ – 60’) era împotriva „filozofiei” şi practicii de căţărare împărtăşite de comunitatea din domeniu; prin pofta uriaşă de libertate pe care o respira în incursiunile sale solitare de căţărat „la liber”.  Însă două lucruri mi-au atras nu doar atenţia, ci şi admiraţia fără rezerve.

În primul rând, Gill nu este doar un maestru în bouldering, ci şi un cercetător – matematician foarte bun!! Întâlnind mai mulţi căţărători matematicieni, el vede paralele clare între aceste două domenii aparent fără legătură: „cred că este vorba de recunoaşterea unui model (pattern), de un instinct natural de a analiza un model”.  Problemele aparent imposibil de înţeles chiar, în matematică, sunt rezolvate prin „salturi de intuiţie, şi acelaşi lucru se întâmplă şi în bouldering”, spune Gill. Fie că era vorba de a demonstra o teoremă aparent imposibilă, fie de a trece de un tavan la fel de „imposibil”, Gill de bucura cel mai mult de problemele nerezolvate încă, şi mărturiile lui furnizează insight-uri preţioase despre arta căţărării: „Îmi place să găsesc o bucată de stâncă ce n-a fost căţărată încă, să îmi imaginez şi să vizualizez un anumit model de prize pe suprafaţă acele stânci şi apo să o caţăr. Desigur, cu cât mai ciudat acel model de prize, ci cât mai dificil, cu atât mai mare satisfacţia. Este un ceva ce poate fi creat dacă îţi foloseşti intuiţia şi inspiraţia pentru a face un asemenea „salt”. Un traseu de bouldering poate fi făcut nu doar prin a te uita în fiecare clipă la priza unde eşti, pasa cu pas, ci privind problema în întregul ei”. Atât pentru matematician cât şi pentru boulderer, nu ajunge să rezolve problema, ci contează foarte mult stilul în care o face – „într-un mod elegant, cu o mişcare uşoară, folosindu-se de lucruri de o simplitate neaşteptată”. Evident, pentru ambii contează să deţină un ingredient esenţial (psihologii o ştiu, e un mic „detaliu” care face distincţia între oamenii realizărilor incredibile şi marea masă a celorlalţi, căldicei): „trebuie să ai acea înclinaţie naturală de a săpa în profunzime, o motivaţie interioară puternică de a te afla mereu la graniţă, de a descoperi lucruri noi”. Evident, când reuşeşti rezolvarea unei probleme (de matematică sau de bouldering)  trăieşti adevărate stări de „extaz”, iar acesta este al doilea aspect fascinant pe care l-am aflat din eseul lui Krakauer.

Prin intermediul boulderingului, realizând trasee aparent imposibile şi lungi căţărări solitare pe pereţi de sute de metri, fără asigurare, Gill mărturiseşte că ajunsese să aibă stări modificate de conştiinţă, „meditaţii kinestezice”. Mai târziu, şi sub influenţa lecturilor din Carlos Castaneda, lui Gill i-a venit uşor să acceseze stări de visare, numite e el „hipnagogice”, o realitate alternativă, la limita dintre visare si halucinatie, la care avea acces inclusiv în cursul lungilor căţărături dificile. Apoi, mărturisirea lui devine cu adevărat extraordinară: „aceasta este poezia transcendentală a căţăratului. Consider că a experimenta această stare hipnagogică este un lucru cu mult mai important decât faptul de a fi capabil să rezolvi probleme extrem de dificile de bouldering pe care nimeni până atunci nu le-a realizat”. Gill trecea astfel, de la căţăratul exterior la lupta internă de depăşire a propriilor limite individuale, însă păstra şi aspectele exterioare ale problemei, afirmând de-a dreptul şocant aprent că, „o atitudine mentală excelentă”  poate induce abilitatea telekinetică de a levita, chiar dacă numai uşor.

Dacă boulderingul aparent fără sens şi extrem de fizic poate căpăta o semnificaţie profundă, aceasta este, cu siguranţă, una dintre cele mai autentice şi credibile, de fapt o altă variantă de drum spre stările de înălţare a spiritului uman, poate, de ce nu, o alternativă la yoga, meditaţii, şi alte metode dezvoltate în timp de căutătorii neobosiţi.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Despre 2012 | echipament pentru supravietuire | echipament supravietuire - [...] (pentru bandajare răni sau fixare atele) De asemenea poti arunca o privire si pe aceasta pagina: http://www.floringlinta.ro/loisiruri/bouldering-matematica-metafizica-john-gill/ …

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>