Comportamentul de Tip A şi Time urgency: un mod de viaţă nociv

Spuneam, într-un post trecut, că specimenele urbane de metrou / RATB /de pe stradă, care au în comun graba nepotolită şi necioplită de le-o lua tuturor înainte, cu preţul chiar al ignorării unor reguli de convieţuire civilizată, o fac sub presiunea a ceea ce se numeşte time urgency.

Timpul are atât o dimensiune „obiectivă” (măsurată de ceasuri şi cronometre) cât şi una subiectivă, psihologică: modul în care fiecare dintre noi percepe că timpul se scurge, mai repede sau mai încet, mai dulce sau mai acru. Ei bine, studii serioase au indicat că unii oameni deţin caracteristici de personalitate care îi fac mai sensibili la problema timpului decât alţii. Unii par să trăiască lejer cu ideea că mai e şi mâine o zi (polul negativ e dat de cei care tot amână deznodăminte şi acţiuni – procrastination); ceilalţi, de la polul opus, simt o nevoie imperioasă de a lupta pentru a realiza din ce în ce mai multe într-un timp din ce în ce mai scurt. Aceşti oameni sunt permanent hărţuiţi de ideea de scurgere a timpului, pe care simt că nu îl pot controla; de aceea ajung să fie intens emoţionali, nervoşi şi temători, spre deosebire de opuşii lor, care au o emoţionalitate sub control, sunt încrezători în ei înşişi, calmi, capabili să gestioneze evenimentele stresante.

Acest complex de trăsături ce defineşte conceptul de time urgency nu este „singur pe lume”, ci, de cele mai multe ori, stă la baza construcţiei unui tablou mai larg descris drept Comportament de tip A încă de prin anii 60’ de Friedman si Rosenman, doi medici ce studiau pacienţii afectaţi de boli cardiovasculare. Foarte scurt şi simplist spus, este foarte probabil ca oamenii cei „grăbiţi” să prezinte şi alte comportamente sau trăsături precum: agresivitate, dominanţă, impulsivitate, nerăbdare, negare a oboselii, iritabilitate la frustrări, tendinţa de se implica în mai multe conflicte etc. Comportamentul de Tip A este favorizat de un anumit fond ereditar (un fond temperamental mai impulsiv şi mai slab cenzurat) însă decisivă este „educaţia” primită: mai întâi sunt părinţii veşnic nemulţumiţi de realizările copilului, care îi determină o stimă de sine scăzută (ce va tinde să îl urmărească toată viaţa) şi îi sădesc astfel ideea de a face din ce în ce mai mult pentru a demonstra că poate.  Apoi sunt superiorii care oferă feedback performanţei adultului, şi îi recompensează acelaşi stil veşnic pus pe realizări măreţe, chiar şi când se obţin în detrimentul celorlalţi. Aşadar, ca orice comportament, acest stil A se dezvoltă în medii în care este preţuit şi întărit prin recompensare (cultura occidentală este un astfel de cadru). În timp se poate permanentiza şi devine un complex de trăsături de personalitate ce va determina felul în care persoana respectivă va percepe şi va reacţiona la diverse contexte, inclusiv cele cotidiene.

De aceea un astfel de om se va înverşuna să câştige chiar şi în jocurile cele mai banale şi nevinovate, pentru că nu suportă ideea să piardă şi să producă o impresie defavorabilă; de aceea pentru el este o adevărată competiţie să urce în ACEL metrou şi să ocupe un loc, pentru a demonstra că poate; de aceea disconfortul celorlalţi este un fapt mărunt, pentru că ei sunt, de fapt, oponenţi sau contracandidaţi, şi e normal ca, într-o competiţie, în vreme ce unul câştigă, alţii să piardă.

Răzbunarea naturii constă în faptul că tipul de comportament A se întoarce împotriva lui însuşi, de-a lungul timpului. Necazurile încep pentru că, treptat, intră în scenă dimensiunile de furie şi ostilitate, ceea ce determină o reactivitate emoţională ridicată şi o adevărată furtună fiziologică la persoana care nu poate scăpa din următorul cerc vicios: stimă de sine scăzută (bine acoperită însă) → străduinţa de a realiza cât mai mult → obţinerea unor rezultate mediocre din pricina implicării în prea multe → frustrare şi nemulţumire → stimă de sine scăzută etc.

Rezultatul: creşterea incidenţei şi riscului de boli cardiovasculare, precum şi creşterea mortalităţii la cei care prezintă deja aceste afecţiuni.

Time urgency este mult mai interesantă de urmărit la locul de muncă, un teren foarte propice pentru tot felul de aberaţii comportamentale.

Dar asta, după o scurtă pauză publicitară.

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>