Flo Adventure – Şcoala de alpinism şi supravieţuire – nivelul II

Am reînceput şcoala lui Flo, deja s-a scurs prima lună, în care ne-am învârtit numai în jurul Bucureştiului. Pădurea Băneasa mi-a devenit foarte familiară şi am descoperit că, populată cu speciile potrivite, poate fi o mare sursă de fun. Iar specimene sunt cu duiumul la Flo Adventure. Deja gaşca a devenit foarte unită şi, mie cel puţin, mi-e foarte drag ori de câte ori ne strângem. Cu siguranţă suntem mai „altfel”, şi ne iese natural, fără să ne forţăm. În toamna asta am exersat şi tehnici de supravieţuire la atacul unui amestec de colesterol (produs de grătare cu slană şi alte porcării) şi bere. Soluţia: palinca în amestec cu usturoiul! Şi multă multă mişcare. Am făcut grătar la mijlocul nopţii, complet la lumină de frontală, şi a fost absolut incredibil. Pe la 2 noaptea am fost cu demâncare la unul de-ai noştri (Dorin – Unguru’), care muncea săracul, şi merita o mică ceafă friptă.

Pregătiri la greu Slană la grătar şi ochi pofticioşi Bucăptărie în stil maur Regal în mijlocul pădurii şi în toiul nopţii
slana, ficatei, ciuperci, usturoi Slana la gratar si ochi pofticiosi de copil bucatarie stil maur Ospat in mijlocul noptii

Am făcut altă dată grătar după 2 ore de mers prin ploaia rece de toamnă. Am exersat şi focul, şi e al naibii de greu să îl faci când absolut totul în jur e ud, e musai să ai lucruri uscate pe sub haine (coajă de mesteacăn sau alte alea). În schimb grătarul a ieşit minunat. Cel mai grozav e că, în asemenea condiţii, pădurea e absolut liberă de oameni, care, normali la cap, stau cuminţi la adăpost, iar asta e la marele fix. Rămân martore mute, pentru viermuiala obişnuită, gunoaiele, pe care ne străduim din răsputeri să nu le înmulţim.

carand bere prin ploaie facand focul in ploaie

La un grătar l-am corupt şi pe Flo, care, când e vorba de mitocăneală, cred că mai are multe de învăţat de la unii care „supravieţuiesc” zilnic într-un oraş plin de mitici. Vâzându-l cu ţepuşa plină de slană şi cârnăciori, alături de clădirea în construcţie, părea un Bear Grylls ce prezintă tehnicile de supravieţuire urbană.

Flo supravietuire urbana mitocaneala urbana

În Băneasa am dat şi am luat examenul de absolvire pentru nivelul I, restanţa din vară. Un examen gândit destul de „pervers” de Flo: se formau echipe de doi, primeau un check-point (un punct in pădure), primul echipier trebuia să ducă un obiect la locul fixat, mergând cu busola sau cum o şti, după care se întorcea şi explica unde şi cum; celălalt trebuia apoi să meargă şi să recupereze obiectul. Ambii contra timp, deci fără loc de rătăceli şi alte alea; dublă presiune: timpul şi frica de a nu greşi, care ar fi dus la descalificarea ambilor. Al naibii Flo…

A fost apoi, week-end-ul trecut, şi pădurea Cernica, în care am văzut iarăşi, pe propria piele, ce uşor e să te „dezorientezi” într-un loc relativ simplu, atunci când trebuie să ajungi la punct fix. E foarte important să înveţi să ai încredere în tine atunci când faci un raţionament; să fii logic, să salţi nasul din hartă şi să te uiţi foarte atent în jurul tău, pentru a folosi raţional orice indiciu. E foarte important, când te orientezi, să iei decizii pe lucruri verificate şi clare, şi nu pe presupuneri neîntemeiate; să pleci de la realitatea înconjurătoare şi de la topografia locului, şi să găseşti pe hartă corespondentul perfect, nu să faci raţionamentul invers, adică să începi să vrei ca locul concret să se potrivească cu ceea ce crezi că vezi tu pe hartă. Etc. Etc. Etc. aş putea deveni filozof, dar nu e locul şi nici cazul.

Se strâng uşurel şi cei de la actualul nivel I, „bobocii”. Sper să ajungă cel puţin la fel de uniţi între ei ca şi noi, şi împreună cu noi; deocamdată îi văd mai reţinuţi, dar cred că aşa eram şi noi, până am apucat să avem ceva experienţe împreună, ceea ce a sudat grupul. E un prilej minunat să îţi faci prieteni pe viaţă, iar Flo Adventure e aproape ca experienţa din armată, doar că se face cu oameni mai deştepţi, când e vorba de instructori. Ne facem multe planuri, şi povestim, şi ne entuziasmăm (am vrea să facem la anul Mont Blanc-ul), dar mai ştim şi că e o grămadă de muncă până acolo…

Evident, şi nu în ultimul rând, rămâne frumuseţea toamnei în pădurea de foioase: plină de culoare, şi de foşnet, cu un veşmânt cu atât mai bine pus în valoare de soarele îndrăzneţ de sfârşit de octombrie.

Primire la padurea Cernica lectie de orientare padurea Cernica culori de toamna
nebunie de culori copii, dorin si ciuperca in cernica grup de supravietuitori in padurea cernica

Ştiţi ceva, cred că şcoala lui Flo e cel mai grozav lucru care mi s-a întâmplat de o vreme bună încoace, mai ales pentru oamenii pe care i-am întâlnit; privind înapoi, ar fi fost inadmisibil să o ratez, şi atunci zic un saru’mâna la Iunia, aka Papushenia, aka Kermit Za Mad Warrior!! Se ştieeee….

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>