Gerar Semimaraton, Dalmațienii și o echipa de toată isprava

Gerar Semimaraton, Dalmațienii și o echipa de toată isprava

Ademenit de oferta Telekom, care a fost unul dintre partenerii principali anul acesta, am participat la Gerar Semimaraton 2015; primul meu ”Gerar”, vai…, nu a avut nici macar o urmă de zăpadă, chestie care mi-ar fi plăcut al naibii, gândindu-mă cu jind la ediția de anul trecut, derulată pe un cod portocaliu de viscol de mai mare dragul.

Această cursă, trebuie să o spun cu mâna pe inimă, nu mă atrage deloc prin traseul său, pentru că, sălbăticiune fiind, îmi place să concurez în locuri din natură, neumblate de mine, dacă e posibil, în care să îmi bucur sufletul de peisaje. În loc de asta, Gerarul oferă o învârteală în parcul Politehnica, anul acesta pe o atmosferă mohorâtă, udă și rece, de final de noiembrie. Iar nămolul de București, în mijlocul iernii, este o mizerie de nedescris…

Ceea ce oferă Gerarul însă, și prinde zdravăn la public, este atmosfera frumoasă, și, mai ales, formula inedită de alergare în echipe de 3 persoane care trebuie să stea împreună pe tot parcursul celor 21 de km. Și ooo daaaa…e un lucru dat naibii…teoretic performanța echipei e dată de performanța celui mai slab, însă am văzut pe pielea mea că o echipă bună, cu care te înțelegi bine, scoate ce-i mai bun din toți concurenții, iar de aici aș putea ține o prelegere întreagă pentru corporatiști, dar nu e cazul și locul.

Anul acesta am avut privilegiul și rolul ingrat să fiu într-o echipă în care plecam ca cel mai slab: ceilalți doi, Răzvan, un ironman, și Tibi, un lup tânăr și în formă, aveau misiunea de a scoate untul din mine și de a nu mă lăsa la greu.

Toți 3 hârșâiți inclusiv în probele de ultra pe munte, cu ture împreună la activ, am reușit să formăm o echipă de care mi-a fost teribil de drag, pentru că ne-am dovedit și foarte eficienți, până la urmă. Pentru că ne-am mișcat greu (cred) la capitolul organizare, numele echipei nu a apărut pe numerele de concurs(trebuia sa ne numit Feuer Runners, ca deh.. nemti…), însă numărul ne-a atras rapid simpatia tuturor, care din ”Hai Dalmatienii” (așa să-i rămână numele!), pe la punctele de trecere, nu ne-au slăbit; un 10 cu felicitări pentru voluntari!

20150125_224953

 

 

 

 

În cursă…câte nu am avut de îndurat: încălzitul motoarelor mai greu, ritmul tare al celor din față, lovituri puternice și repetate la orgoliu, când am fost prinși din urmă și întrecuți de primele 5 echipe cu mai mult de o tura (știam că băieții sunt modificați genetic, nu-i problema…), apoi vântul rece și obraznic pe unele porțiuni, dar contrabalansat plăcut de cele câteva grupuri de fete vesele și ”înfocate” care mai mai să ne copleșească cu sentimentele lor :)…

20150125_212203

 

 

 

 

Am suferit pe parcurs, am trecut peste tânguielile mele de om fugărit fără milă, ne-am ajutat și ne-am mobilizat reciproc, și Razvan pe toți (excelent exemplu de efort generos când ne grupam în spatele lui, pe o linie, lăsându-l să spargă vântul), apoi ne-am adunat energia economisită cu cap și am avut o ultimă tură de senzație (pentru noi), depășind mai multe echipe pentru care jurasem răzbunare pe traseu :).

În final, un loc 14 bun, rânjet de satisfacție și…nu ar fi rău să mai facem curse în formula asta!

20150125_212038

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>