Magarule, esti un becali!! porcule, si tie ce-ti veni, de faci ca un becali !?!.

Gata, mi-a ajuns. Comit o greseala vorbind despre el, insa nu mai pot, si tre sa urlu macar pe www.

Am vrut sa incep cu “becali (b mic neintamplator), esti un porc si un magar!!”. Insa as fi jignit bietele animale intr-un fel in care nu o merita. La fel cum individul cu pricina (sa ii spunem doar b-mic) nu merita sa ii acordam atata spatiu si atentie (noi adica eu, ca bloger, voi, ca presa avida de troaca si mocirla, ca se vand bine, noi, ca stelisti mult prea umiliti de un incult mafiot care isi face imagine pe sentimentele noastre, iarasi noi, ca popor tembel care am putut sa trimitem o astfel de creatura abjecta in Parlamentul European – incredibila rusine). Pot sa trec peste multe, peste faptul ca acest nimeni imi violenteaza urechile zilnic de pe varii canale media; peste faptul ca echipa mea de suflet, Steaua, si-a pierdut istorie, renume, faima si coloana vertebrala printre zoaiele pe care acest personaj funebru le improasca fara oprire, printre nepoti si slugi becalizate, lingai si tucalari care rad cand rade b-mic si aproba orice tampenie a lui. Pot sa trec peste faptul ca o astfel de scursura a beneficiat de legi si o Constitutie tampite care i-au permis sa candideze la presedintia Romaniei (in cre di bil).

Ceea ce mi-e greu sa accept este faptul ca toata tara asta este atat de flamanda, de prostita si de umilita, incat se gasesc mii de oameni care se uita in gura lui b-mic, il considera bun de ceva, il iau ca model si il proclama politician trimitandu-l la pachet in Parlamentul European. Imi este ingrozitor de teama si sila  cand vad ca oameni cu ceva minte in cap il apreciaza pe acest parvenit, ii recunosc dreptul de a face pipi peste tot, “pentru ca el a bagat banii”. Asta e pretul nostru, asta e pretul unui suflet? Adica vine un smecher de Pipera, care a beneficiat de un noroc idiot, a facut smenuri si a tras tunuri imobiliare, si astuia ii recunoastem dreptul a spune orice, de a sfida pe oricine, de a desfiinta pe oricine, inclusiv istoria, doar fiindca are bani?!? Asa e mitica? (m-mic, neaparat). Deci asa sta treaba, va intreb pe voi, toti “patronii”, tarabagii, detinatorii de sclavi, jmecherii urcati peste noapte din iarba izlazului in vila Piperei.. deci asa sta treaba: cine are banu, pai ala stabileste valoarea nene. Evident ca voi ziceti ca asa trebuie sa fie, pentru ca va pastrati astfel situatia (era sa zic status quo-ul, dar e prea greu). Insa ceea ce e paradoxal si grav, tragic, si amar de comic, este ca si multi dintre ceilalti, oameni medii sau saracani, cred ca asa trebuie sa stea treburile. Prostimea se inchina la icoana banului, desi nu sta la ei pe perete. Si, vai noua, prostimea face multimea, si multimea voteaza, mai ales cand sta acasa si nu are ce face, si uite asa se mai duc 4 ani de democratie idioata, in care in loc sa ne votam libertatea, ne votam dreptul de a fi condusi de impostori, pentru ca pe aia ii vedem cel mai des la TV.

Suntem un popor cu o incredibil de adancita vocatie a totalitarismului. Nu prea putem face nimic serios fara bici la spate sau cizma pe grumaz. Urlam ca din gura de sarpe ca vrem sa fim liberi, dar suntem total debusolati cand istoria isi face mila si ne acorda aceasta libertate. Ne grabim, inculti si masochisti, sa ne batem joc de ea, de libertate, transformam nonvalorile in criterii, ii punem pe cei cu pamant sub ungii in capul mesei la receptii.

Vai noua. b-mic a ajuns sa ne reprezinte in lume. Nu ajungeau miile de “ambasadori” violatori, hoti, escroci etc. , care tin paginile presei muuult mai mult decat mana de copii frumosi, destepti, olimpici sau sportivi care se chinuie sa ne resusciteze inima de roman coplesita de rusine.

Vai noua. modelul b-mic ajunge sa fie acceptat, tolerat si poate copiat in diverse organizatii: (in)cultura banului, a spectacolului grotesc, a slugarniciei, a incompetentei tind sa ajunga model de succes in managementul organizatiei mioritico – dambovitene. Valoarea e inlocuita de slugarnicie, competenta de frecventa cu care aprobi tembelismele debitate pe minut de sefu’, caracterul e inlocuit de pozitia ghiocelului in fata celui care, daca tot te plateste, are drept de viata si de moarte asupra ta, iar tu ai doar dreptul de a il aproba permanent. Imi vin in minte zicerile multor parinti romani care, la suparare pe odrasla neascultatoare, eventual printre niste perechi de palme, spun : “eu te-am facut, eu te omor”…. Sunt, deja, prea multi care pun si in practica zicerea. Cam la fel sta mentalitaatea noului val de patronat din Romania, avand  cap de falanga indivizi de teapa lui b-mic, m-mic, din nou b-mic, sau micul buticar ori MBA-ul super scolit, dar fara cei 7 ani de omenie, uniti toti sub dictonul “eu te platesc, eu te omor daca vreau .. baaaa.. pricajitule… ‘tu-ti …”.

Aceste specimene administreaza bani, ei conduc (slava Domnului, nu peste tot), ei tin interfata cu cultura occidentala si resping orice incercare de civilizare a capitalismului nostru cu aspect de jungla. Eu unul m’am saturat sa-mi fie scarba pe tacute. M’am saturat ca ei sa imi fure prezentul, sa imi confiste trecutul cu care ma mai hraneam cand si cand, si sa imi traga cortina neagra peste viitor. Habar n’am ce o sa fac…deocamdata doar urlu.. pe www.

P.S.: de ce am scris, care a fost picatura? ei bine, un fapt “marunt”: aseara, b-mic l’a demis pe Bergodi, pentru ca acesta a avut pretentia de a fi lasat sa isi faca treaba in care e expert, de a fi scutit de episodul 2 dintr-un circ grotesc, in care parvenitul vroia sa se faca si psihologul unei echipe debusolate de tiradele lui inveninate si grandomane (o alta obsesie a patronasului roman: “eu sunt psihologul vostru baaaaaa, si popa, si nasu, si va tai si buricu, si.. mai ales, va sparg si fata daca maraiti ceva…!!”). Pentru ca expertul nu a lasat incultul sa ii dicteze cum se face. Imi pare rau pentru domnul Bergodi; fara a-l considera un mare antrenor, incepuse sa faca Steaua sa capete demnitate si motivatie. Daca ii e prea draga Romania, ce sa zic.. sa mai stea si sa mai incerce in alta parte. Daca nu …ii sugerez sa migreze spre zari in care incultura muncii e mai mica si patronatul banilor mai putin agresiv. ..Hmmm…. ciudat… resimt aceeasi dilema…

3 Comments

  1. Nu stiu daca ar fi putut sa o spuna altcineva mai bine!

  2. Am citit postul tau cu o oarecare dezamagire. Pentru ca speram sa nu mai fie oameni revoltati de asa ceva…credeam ca s-a creat o oarecare imunitate. Eu cred ca ar fi benefica tot noua, sa nu mai urlam, sa nu ne mai consumam, sa nu mai contribuim indirect la capitalul de imagine al unui asemenea specimen. Da, la o prima vedere, par resemnat, insa o licarire de speranta am. Observatia-mi proprie este ca, desi tipam, il aratam cu degetul, il criticam, il contestam, el devine mai puternic. Cade in picioare si se hraneste din aceste lucruri. Devine si mai grobian. Atunci ma gandesc ca ignoranta ar fi o strategie de incercat. Ceea ce e mai trist e ca aceste personaje sunt majoritare in “elita” societatii noastre, incat ignoranta care ar trebui sa fie un exemplu de excludere si coercitie pasiva, este vazuta ca o slabiciune penibila…trist. Foarte trist!

  3. Mah nenea, eu incerc sa il ignor, da’ ce pot sa fac daca il vad de ‘nspe mii de ori pe prostovan; o sa imi apara si pe afisaju de la cuptor cred, live. Si evident ca ma revolt cand mi se umple paharu pana peste buza. Media ar trebui sa il dea dracu, dar astia sunt in stare sa transmita si un viol in direct, numai sa le creasca ratingul.
    Si eu cred in puterea picaturii. Poate am o impresie falsa, penibila, dar mi se pare ca, de ceva vreme, sunt tot mai multi care il urasc pe individ.
    Daca s’ar decide sa plece din tara.. huh? b-mic.. desigur!!

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>