Pătura de zăpadă și proprietățile ce stau la baza formării unei avalanșe

Continuăm ABC-ul avalanșelor. Vom discuta în acest episod despre materia primă a unei avalanșe – zăpada. O să vedem că, departe de a fi o masă inertă, zăpada este o ființă aflată într-o continuă transformare și comunicare cu mediul, iar despre transformările suferite și despre condițiile care duc la ele este foarte bine să știm, pentru a înțelege mai bine spre ce mediu ne avântăm.

Pătura de zăpadă se formează prin acumularea straturilor succesive provenite în urma ninsorilor; ele descriu ”istoricul” schimbărilor de vreme întâmplate de-a lungul timpului, dar, la rândul lor, sunt supuse unor schimbări permanente sub influența factorilor naturali: vântul, temperatura, umiditatea (ploile). Straturile de zăpadă și legăturile dintre ele reprezintă un factor cheie în formarea avalanșelor: când coeziunea dintre straturi este mică, cel de deasupra poate aluneca pe cel de dedesubt, iar acesta este, în esență, fenomenul avalanșelor.

straturi in zapada

Cunoscătorii de engleză au aici mai multe detalii.

Din momentul în care un strat de zăpadă se așează (pe sol sau pe stratul existent deja), începe un proces de transformare continuă care durează până acel strat se topește.

Cel mai des întâlnit proces de transformare (şi cel benefic) este acela în care cristalele de gheață capătă forme care întăresc legătura dintre ele, sub forma unor lanţuri; toate acestea conduc spre o stabilizare a stratului de zăpadă. Specialiştii numesc acest gen de transformare într-un mod exotic: equilibrium metamorphism (schimbare într-o stare de echilibru). Metamorfoza spre starea de echilibru este un proces rapid în jurul punctului de îngheţ (0 grade Celsius), încetineşte dacă este ger şi aproape se oprește total cam pe la – 40°C.

fulg-de-zapada

Al doilea tip de transformare, de data acesta unul păgubos, este aşa numitul kinetic growth metamorphism (să îi spunem transformare in direcţia creşterii potenţialului de mişcare). Se întâmplă următoarele:

-          Din cauza schimbărilor rapide de temperatură (devine mai ridicată), apa trece sub formă de vapori dintr-o zonă a păturii de zăpadă în alta, adică difuzează;

-          Evident că îngheaţă din nou, însă sub forma unor cristale diferite de cele iniţiale, ale zăpezii, având legături foarte slabe între ele, ceea ce face ca stratul respectiv să aibă forma unor cristale de zăpadă. Cel mai des acest fenomen se întâmplă pe la începutul iernii, dar asta nu e o regulă.

transformarea stratului de zapada

Acest gen de transformare în stratul de zăpadă joacă un rol foarte important în formarea avalanşei: el slăbeşte legăturile în interiorul stratului şi dintre straturi, ceea ce creşte instabilitatea şi posibilitatea ca, la o încărcare suplimentară (un trekker sau schior etc.), avalanşa să „plece”. Pe măsură ce procesul de recristalizare avansează, zăpada nu doar că pierde din coeziunea internă, dar devine şi mai puţin elastică, adică scade posibilitatea ca presiunea suplimentară apărută să fie preluată de forţele elastice şi de deformare ale stratului; dimpotrivă, creşte probabilitatea să apară ruperi masive…

Zăpada şi Temperatura

Variaţiile de temperatură sunt principalele responsabile, alături de vânt, de schimbările şi transformările din pătura de zăpadă. Aceasta are câteva proprietăţi interesante, dintre care merită amintit că:

-          Este un foarte prost conductor al căldurii (mai slabă de 10 000 de ori decât cuprul, de exemplu)

-        În interiorul păturii de zăpadă este prezentă apa sub formă de vapori; aceştia sunt principalii agenţi responsabili de conducerea căldurii între straturi

Şi acum câteva lucruri deosebit de utile pentru cei care vor să înţeleagă ce e cu zăpada, pentru a deveni prieteni.

  1. La contactul dintre zăpadă şi sol (care stochează căldură de-a lungul verii), de obicei temperatura este constant foarte aproape de punctul de topire, adică 0°C, mai ales daca stratul a fost unul gros, consistent (de aceea adăpostul din zăpadă poate fi un cort foarte călduros)
  2. În schimb, la suprafaţa păturii de zăpadă, variaţiile de temperatură şi schimbul cu mediul sunt foarte mari. De departe, cel mai activ agent este vântul, dar ţin pasul aproape radiaţiile lungi şi scurte
  3. Radiaţiile scurte, vizibile, ale soarelui, aduc căldură însemnată însă sunt respinse de zăpadă până la 90%. În schimb, se absorb foarte bine (dar se şi elimină uşor) radiaţiile lungi, infraroşii.
  4. Foarte utile de ştiut sunt relaţiile dintre zăpadă şi caracteristicile cerului:

-          Pe cer senin, zăpada pierde căldură prin radiaţiile de unde lungi, proces influenţat de temperatura aerului, de umiditate şi de cantitatea de dioxit de carbon

-          Pe cer noros, zăpada se răceşte dacă norii au o temperatură mai scăzută; dimpotrivă, dacă norii sunt mai calzi, zăpada se încălzeşte, la rândul ei.

  1. De obicei, efectele radiaţiilor asupra zăpezii se cumulează astfel:

-          Ziua zăpada se încălzeşte iar noaptea se răceşte

-          Uneori însă, la altitudini mai mari, are loc un fenomen ciudat, care e bine să fie cunoscut: pe cer senin, cantitatea de căldură pierdută de zăpadă prin radiaţiile de unde lungi este mi mare decât cea absorbită de la soare (care cade sub un unghi mic), astfel încât zăpada se răceşte chiar pe fond de cer însorit!

2. Cea mai rapidă încălzire a unei pături de zăpadă poate avea loc în timpul unei ploi: apa scursă prin toate straturile, poate încălzi până la 0°C întreaga pătură, în decurs de câteva ore.

 avalansa metafora

Acum, că am descoperit mai multe dintre tainele materiei albe, să vorbim mai în cunoştinţă de cauză despre avalanşe.

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>