Plaiu Foii, La Lanţuri, Sinaia, Rapel la Stâncile Sfânta Ana; week-end suspendat

Acum două weekenduri am profitat de o vreme absolut bestială şi de o companie foarte selectă: pe lângă Iunia, Cristi (tatăl tuturor) şi Dănuţ (Boby), made in Flo Adventure, i-am scos fundul la munte lu’ Gion, după o grămadă de vreme.

iunia cristi boby gion

Ironia sorţii sau frumuseţea ei e că am fost într-un loc pe unde tot cu el, acum mulţi anişori, am făcut una dintre cele mai nebune coborâri în pas alergător, cu trăsnetele bubuind pe noi şi cu torenţii de apă formându-se aproape instantaneu: munţii Piatra Craiului, traseul dintre Vf. La Om (sau Piscul Baciului) – Refugiul Spirlea şi cabana Plaiu Foii, aşa numitul La Lanţuri, unul dintre cele mai frumoase, spectaculoase şi dificile trasee turistice marcate din munţii româneşti.

De data aceasta am fost mai la lejer: vremea absolut superbă, fără pată de nori, dar cu un soare cu dinţi;  o noapte cam rece (circa 2.6 grade Celsius cu vânt puternic) dar plină de milioane de stele; o cabană extrem de cochetă, de fapt un complex turistic, numit 7 Crai, al unui fost alpinist bun, de Himalaya, Hathazi Ladislau, un om de-a dreptul de treabă, care ştia despre ce e vorba în propoziţiile legate de munţi: este fostul manager al expediţie braşovene care a încercat, în 2006, escaladarea vârfului Nanga Parbat (8.125 m). complexul turistic absolut superb, cu vedere la Piscul Baciului, cu pisici, Saint Bernarzi, grătare în curte şi camere spaţioase, o adevărată frumuseţe…

Fără să o lungesc: sâmbătă am ajuns târziu în Plaiu Foii, am plecat după prânz pe traseu şi, deşi am tras tare, am ajuns dincolo de Zaplaz şi de primul lanţ când mai aveam doar circa 1.5 h de lumină. Planul lui Cristi, de a ajunge la „brâul cu Flori de Colţ” şi la un refugiu numai de el cunoscut (din alea pitite, pentru montaniarzi adevăraţi), a rămas pentru altă dată. Frumuseţea traseului, chiar şi până acolo, a rămas aceeaşi, la fel ca şi fluturaşii pe care îi simţi peste tot prin stomac când vezi pereţii imenşi şi albi, sau văgăunile cu prize multe, mişcătoare, prin care trebuie să treci în drum spre creastă. La coborâre am exersat, de moft, un mic rapel, ca să ne facem mâna pentru a doua zi. Am avut şi două ore de mers la frontală, ceea ce pare să nu mă mai deranjeze de multă vreme, şi mi se întâmplă cam des.

piscul baciului dinspre vest pereti in piatra craiului ferestre in piatra craiului dupa-primul-lant

Seara, la cabană, deşi cam rupţi de oboseală şi după săptămâna tembelă bucureşteană, am tras un grătar cu slană perpelită şi scursă pe pâinea unsă cu usturoi, plus alte greţuri.

Duminică, aşa cum ne-am propus, am mers la stânca Sfânta Ana să ne dăm în rapel peste o surplombă frumuşică. Sub îndrumarea şi supravegherea lui Cristi, care a făcut un sistem de ancorare ce putea ţine şi un camion, am făcut rapel pe Gri Gri, pe coşuleţ şi pe optul simplu sau Piranha, fiecare cum a vrut să se distreze. A fost foarte interesantă senzaţia de trecere peste buza surplombei şi plutirea la liber.

concentrarea dinaintea surplombei eu inainte de surplomba rapel sa Sf Ana atarnand liber in rapel gion se da in rapel

La plecare am aplicat ritualul „ciorbă de fasole cu afumătură şi ceapă roşie”, pe urmă am luat la pas traficul cretin spre Bucureşti. O nouă săptămână ne aştepta, dar eram cu zâmbetul pe buze.

Ah…şi alte câteva detalii: la Şpirlea se poate dormi decent; pe traseu au apărut marcaje reflectorizante, aur curat pe timp de noapte; Gion încă mai poate, şi mai are sânge în instalaţie. L-a muşcat microbul de a se da pe corzi, îl aşteptăm la Flo Adventure, sau oriunde o fi…şi a zis că vine!!

1 Comment

  1. Traiasca Flo Adventure si initativa faina de a organiza aceasta iesire.

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>