Primul meu melc

Vă avertizez că urmează texte şi imagini care ar putea să violenteze pe cei sensibiloşi. Femeile simandicoase, mamele cu copii în braţe sau în burtă, ori greţoşii sunt rugaţi cu toţii să navigheze departe de pagina aceasta.

Acum două zile am aprofundat de unul singur, ca temă suplimentară, una dintre lecţiile de supravieţuire de la Flo Adventure. Era după o mică ploaie, mă întorceam spre casă şi îmi tot făceam planuri despre ce o sa-mi gătesc în seara aia; găsisem o soluţie, parţială: paste… dar…cu ce…? Cum mergeam, am văzut, pe alee, vreo 5-6 melci ieşind voiniceşte din rond, la plimbare, şi în minte mi-a venit imaginea lui Flo care tot căuta un melc prin pădurea Cernica, doar doar o avea vreo ocazie să ne dovedească ce maestru bucătar e el. Doar nu vă gândiţi că mi-am făcut paste cu melci; Jesus, nici vorbăăăăăă, nu sunt aşa de distrus. Mărturisesc că m-am gândit un pic, dar eram destul de obosit, şi, când eu mă aplecam să culeg unul, melcul ..ţuşti, în tufiş…Am fraierit unul singur totuşi, care a pus botu’ la vrăjeala mea că vreau să îi arăt casa în care stau, şi l-am condus acasă, mai întâi în chiuvetă.

Ca să nu mai lungim vorba, după o şedinţă foto, am decis ca melcul va fi aperitivul din acea seară, nu înainte de a-mi face curaj cu o gură mare de palincă. Iata-l, un adevarat artist:

dscf0657-re dscf0659-re dscf0662-re

Tehnic vorbind, treaba stă cam aşa: după ce îl speli, îl laşi să se relaxeze, stai la o şuetă, ca să iasă din cochilie la maxim, şi gata cu prieteşugul, îl iei de guler să îl scoţi afară din bârlog: nu se poate păpa din cochilie; dacă îl tragi corect, melcul iese curat afară, adică maţul gros cu frunzele în curs de digerare iese din corp, care rămâne curat, numai bun de pus la frigare. Trebuie spălat mai mult, dar asta îţi poţi permite când eşti acasă şi ai apă curentă, dar dacă eşti în pădure, hmm… merge şi aşa. Cum arată? Well, cu toţii ne-am suflat nasul când şi când, aşa că putem trece peste detalii. Într-un final, din ditamai melcul, rămâne o bobiţă de carne bună, dar chiar bună şi gustoasă; e ca şi cum ai păpa fructe de mare, mai exact acea bucata de calamar, sau o scoică ceva mai uşoară. L-am gătit într-o tigaie, nu prea mă inspiră flacăra de aragaz pentru frigare, şi a ieşit chiar bun. Necazul cu melcul e că dacă insişti prea mult, dispare cu totul. Oricum, carnea e clar bună de păpat, nu e chiar gustoasă ca porcul, şi nici prea hrănitoare, însă, hotărât lucru, melcul e o variantă deloc rea, chiar şi în mijlocul civilizaţiei, cu atât mai mult dacă te prinde foametea prin locuri izolate

…şi da, ca să fiu complet onest, după melc au mers nişte paste cu ciuperci, sos de roşii, usturoi şi vin alb. Halal supravieţuire, dar.. ce să îi faci, la toţi ni-i greu!!

P.S.: daca apar in vizită şi aveţi tot felul de animăluţe pe acasă, şi încep să mă uit mai cu poftă, e cazul să îmi puneţi pe masă o friptură zdravănă, că nu se ştie…

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>