Şcoala de iarna Flo Adventure: experienţă unică şi oameni deosebiţi!

De 3 zile de când am revenit în Bucureşti, după o lungă vacanţă, nu prea îmi găsesc locul. Vinovatul principal este participarea mea la Şcoala de Iarnă Flo Adventure, la cabana Genţiana din masivul Retezat: 6 zile de umblat prin zăpadă şi gheaţă m-au scos în mod fericit din ritmul de bucureştean leneş şi din aerul îmbâcsit şi cenuşiu al „capitalei”. Revenirea însă m-a readus brutal în cotidianul care îmi place din ce în ce mai puţin. Deja, după 3 zile, mă trezesc greu, cred că am luat deja forma scaunului de birou şi simt o greutate în picioare, deşi, din punct de vedere fizic, dorm mult mai mult şi fac efort de 10 ori mai puţin.

Şi mi-e dor de oamenii cu care am împărţit acelaşi dormitor, de situaţii, de munţi, de turele lungi (unele friguroase de-a dreptul), de bucătăria rece şi aburită de 20 de răsuflări, de mesele condimentate la greu cu supă la plic, slană, palincă şi muuultă voie bună.

A fost o experienţă completă, în care, pe lângă grupul din Bucureşti, de care mă simt din ce în ce mai legat, am cunoscut alţi oameni faini şi am învăţat o groază de lucruri. Mi-e greu să îmi amintesc o altă perioadă din viaţa mea atât de plină de învăţături practice, puse imediat la lucru în mod concret. Poate ceva prin armata, dar acolo era o grămadă de prostie amestecată, care strica tot cheful. Aici a fost altfel: nu doar situaţiile foarte interesante, ci şi oameni deosebiţi, cu simţul umorului şi sclipire în ochi, cu bun simţ, personalitate şi capacitate de a depăşi elegant situaţii uneori dificile şi tensionate.

Ce am făcut la Şcoala de iarna? Pe scurt şi pe diagonală (voi reveni cu un fel de jurnal mai pe larg): am învăţat multe despre zăpadă – că îţi poate lua viaţa rapid, pur şi simplu, dar ti-o şi poate proteja, dacă ştii cum să o „citeşti”, să te foloseşti de ea, şi dacă înveţi să îi respecţi puterea (ideea este a Iuniei, poate fi folosită oricând ca moto pentru orice scriere despre zăpadă); am învăţat să caut victime în avalanşă, cu sonde şi DVA; am construit iglu, foarte încăpător şi călduros; am mers pe potecă de gheaţă, dar am şi căţărat pe cascadă de gheaţă, şi e o experienţă dată naibii, am înţeles că e accesată doar de extrem de puţini dintre cei care se numesc şi sunt montaniarzi, în lumea întreagă; am văzut ce înseamnă să încerci să dai primul ajutor şi să salvezi „victime” ale unor accidente ce se pot întâmpla oricui, partenerului tău de exemplu, şi am înţeles, dincolo de comoditatea şi de lipsa proverbială de echipament sau de condiţii, cât de grea este misiunea de salvamontist; am mers pe un vârf de aproape 2300 m, absolut banal vara, plin de mici capcane şi provocări, iarna; am dobândit o grămadă de cunoştinţe „para-medicale” despre cum să intervii în situaţii de urgenţă, primite de la un om care se vedea că nu vorbeşte deloc din cărţi, ci din propria experienţă, lucru extrem de valoros; şi am mai experimentat situaţii de criză indusă, artificială, în care se văd dificultăţile unui grup neexperimentat în a le gestiona, dar şi capacitatea oamenilor de a învăţa din propriile greşeli şi de a deveni mai buni, ceea ce e cheia oricărui progres.

Cum am spus, voi reveni cu detalii. Dincolo de povestiri şi amintiri, a rămas parcă un gust special, bun, savuros, de „am fost acolo şi am făcut toate alea, şi am învăţat atâtea”. Oamenii au făcut mereu savoarea, şi, ca la o mică ceremonie de Oscar, îmi vine foarte natural să le mulţumesc tuturor pentru că mi-au oferit, ne-am oferit, câteva zile de neuitat. Jos cu pălăria pentru Flo, pentru cum a gândit-o şi pentru cum i-a ieşit (inclusiv mâncarea la tuci ţigănesc – n’o să suflu o vorbă despre reţetă); şi pentru ideea extrem de fericită de a-l aduce pe Dan (Doctoru’) care ne-a pompat pur şi simplu giga de informaţie practică utilă; aplauze la scena deschisă şi un mic Oscar din cristale de gheaţă pentru interpretare în rolul de Victimă, pentru Man, se ştie el care…şi pentru Lucică, mare maestru internaţional în teatru radiofonic şi în cărat victime grele. Şi pentru fotografii ad-hoc care şi-au suflat în pumni şi au şters obiectivele de aburi sau de cristale de gheaţă pentru a imortaliza scene delicioase.

Hai că am fost o gaşcă absolut bestială, să mai facem din astea, pentru că altfel uităm naibii pentru ce trăim pe lumea asta.

Braduţ ca-n poveşti Bucura 2 pe apus de iarnă Iarna in Retezat Jacuzzi îngheţat în Retezat
bradut retezat 2011 Bucura 2 pe apus de iarnă Iarna in Retezat Rau ingheţat în Retezat

Si altele…

Trusa de căţărător iarna Dejun hipercaloric contra gerului Iarna nu se fotografiază ca vara Răsplată caldă în tuci ţigănesc
pioleţi, colţari, coardă mic dejun de iarnă fotoraf iarna mancare la tuci tiganesc

3 Comments

  1. Salut,

    Nu crezi ca ar fi normal sa permiti comentarii referitoare la articolul tau cu nootka, adica sa inveti ca anumite semne nu au ce cauta intr-un url ? Sau sa modifici regulile de rewrite, ca’s aiurea tare.
    O sa comentez aici pana una alta.
    Am cumparat din magazinul acela mult echipament pana acum, si am fost servit ireprosabil. Am cerut detalii, mi s-au oferit, am cumparat ceva, mi s-a dat rest, am salutat, mi s-a raspuns.
    De asemenea am cumparat din acel magazin si un sac de dormit de expeditie, si pe eticheta lui scria GOOSE DOWN. Adica puf de gasca.
    Si in fond, ce e asa urat intr-un raspuns “de rata, scrie si pe produs”.
    Eu am vazut la himalaya acu multi ani o atitudine de rahat, si la fel si la sport virus, magazin in care de fiecare data cand am intrat, nu mi-a placut felul in care am fost tratat.

    Cum am ajuns aici ? Cautam un numar de telefon de la nootka.

  2. Salut!
    Comentariile de orice fel, in limita decentei (o limita foarte larga din partea mea) sunt permise la orice post. Imi pare rau ca nu ai putut sa il pui acolo, si iti multumesc pentru comentariu. Articolul cu Nootka e un pic mai vechi, intre timp am facut ceva “progrese” cu blogareala, dar inca nu sunt expert. Daca esti dragut, da-mi ceva explicatii pe email referitor la modul de construire a unui post etc.
    Despre Nootka: intre timp m-am imprietenit “virtual” cu Cezar, omul despre care am scris. Afacerile ni le-am reglat impreuna, nu e cazul sa dau aici explicatii. Deci am inteles ca exista aspecte bune in legatura cu omul (chiar e un tip de treaba, prins intr-un moment prost, asta e), magazinul, produsele etc. Asa cum i-am explicat si lui, am descris un episod care m-a deranjat, si atat (real, autentic, nu inventat, am cu totulalte trebuiri decat sa inventez rahaturi). Cata vreme nu ai fost acolo, imi pare rau, dar parerile tale in legatura cu felul in care am interactionat eu cu Cezar nu se bazeaza pe nimic, iar el e suficient de baiat mare incat sa se apere singur, ceea ce a si facut, cu talent si bun simt.
    Acum multi ani majoritatea magazinelor aveau personal cu atitudini de rahat, insa am mai evoluat (sper) de atunci, si de la astfel de magazine am asteptari mai crescute tocmai fiindca se adreseaza unor oameni care imi seamana in ceea ce priveste pasiunea pentru munte. Daca mergi pe munte, stii ce inseamna, nu e nevoie de detalii.
    Toate bune iti doresc, si munti inalti de strabatut!

  3. Ma bucur ca lucrurile s-au schimbat in bine la Nootka si a fost doar un accident in privinta atitudinii. Poate se va intampla intr-o zi si la magazinul Himalaya – raionul carabiniere, pioleti, lanterne, etc.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Echipamentul pentru călătorie și supraviețuire - [...] Mai mult poti vedea in acest post: http://www.floringlinta.ro/loisiruri/scoala-de-iarna-flo-adventure-experienta-unica-si-oameni-deoseb... Tags: echipament pentru supravietuire, echipament supravietuire, pregatire …

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>