Suprarealism și tehnologie în țara lui Moromete

După o zi nebună cu ploaie mocănească întrerupta când și când doar de câte o repriză de torențială primăvăratică, natura pare să fi revenit la sentimente mai bune și pe la mine la țară, în Tătărăștii de Jos cei vecini peste deal cu Siliștea Gumești a lui Moromete.

M-am întors, după mai bine de 6 luni de lipsă, însă, cel mai important, m-am întors cu nea Victor, bunicul meu, văzător zdravăn cu un ochi, și cu un moral de zile mari, pentru că a revenit ACASĂ la el și poate să mai VADĂ gospodăria pe care, altminteri, și-o imagina cu o fidelitate incredibilă; astăzi m-a uimit  acuratețea cu care și-a amintit locul exact unde era un castron ruginit și distrus, cu o mână de cuie nou-nouțe, lucitoare, cu care am reparat bolta de vie, la care se gândise toată primăvara.

După 7 luni de nelocuit în ea, casa copilăriei este rece la propriu, dar mi-e la fel de dragă și caldă, prin miile de lucruri familiare care mă înconjoară. Deși am tot stat pe afară prin ploaie bine împachetat în materialele mele waterproof, totuși savurez cu nesaț, acum, pe seară, armistițiul naturii (probabil temporar, judecând după ce văd pe cer). Și mă delectez în contraste de zile mari, pe un fond de aburi verzi înălțați din via din curte, într-o simfonie de culori și mirosuri: iasomie, mușețel proaspăt cosit, menta călcată în drumul spre fântână, iz reavăn de pământ ud…tril tupeist de vrăbii udate până la piele, dar cu chef de joacă, cântec întârziat de cuc stingher, care se pregătește să meargă la culcare, probabil singur…cuc, lătrat isteric de câine mic, probabil enervat că stăpânii l-au uitat, deși e trecut de ora cinei, manele tembele bubuind undeva departe, dar și câteva de-ale noastre (…lasă Gheorghe băutura, Gheorgheee…)….ah.. ce nebunie frumoasă cu gust de copilărie.

 Contraste ziceam…? Ba bine ca nu, câte vreți…

Eu: de sub pantalonii de Salomon Gore Tex Packlite se ițesc semeți gumarii albaștri, la fel de impermeabili, desi de 50 de ori mai ieftini, lucind din iarba udă, de un verde incredibil. Călare pe o băncuță de lemn, umedă și mâncată de carii într-un colț, butonez la un laptop conectat la internet mobil, în timp ce mă întreb ce șanse am să văd la rabla de televizor de aici finala UEFA Champions League din astă seară…Hmmm…probabil 50-50, iar treaba mă scoate din minți; totuși, am stoc de bere Azuga, în inima Teleormanului, și privesc încrezător la viitoarea provocare tehnologică.

 Bunică-miu: proaspăt beneficiar al unui ochi nou-nouț, a retrăit, grație tehnologiei, episodul orbului de acum mai bine de 2000 de ani. Mi-a rupt sufletul când mi-a zis, proaspăt ieșit de la înlăturarea pansamentului: băh Florine tată, de când nu te-am mai vazut mah…cu o bucurie imensa dar modestă, reținută, de țăran. Acum soarbe cu nesaț peisajul din curte, face planuri de reparații diverse (lasă că fac eu, știu eu cum, că acum vad!), râde și glumește, parcă s-a mai îndreptat de spate și parcă are și un mers mai sprinten, deși se mișcă precum un schior de tură, în două bastoane…parcă nimic nu mai amintește de bătrânelul cam trist, fără chef și inexpresiv, care asculta absent și pierdut în spațiul greu de stăpânit fără vedere.

 …

Așa, în general: cu fesul pe cap, sub o plapuma de lână, stau în casă și mă încălzesc la atmosfera incredibilă de la marea finală, așa cum numai englezii și germanii adunați laolaltă știu să o facă; berea e rece, așa cum trebuie, iar noaptea neagră e în sfârșit luminată de o puzderie de stele atenuate de o pătură de aburi ce se ridică din pământul plouat. Cred că armistițiul va dura mai mult…și asta e bine!!

1 Comment

  1. Ma bucur pentru bunicul tau, ca a putut reveni cu pofta de viata, cu o “vedere largita”, la casa lui. Dar unde e Labus? Sper sa-l fi asteptat…

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>